Unelte diagnostice la indemana in alergia alimentara
Dr Raluca Greblescu - medic specialist alergologie si imunologie clinica - Clinica Medas Unirea
Evaluarea pacientului cu posibila alergie alimentara este un exercitiu clinic care include o combinatie de teste diagnostice, desi nu toate aceste elemente diagnostice sunt necesare pentru toti pacientii: istoric si examen fizic, teste cutanate alergologice, teste “in vitro”, teste gastroenterologice, dieta de eliminare si teste de provocare orala.
Orice evaluare alergologica incepe cu istoricul detaliat al pacientului si examen fizic, istoricul clinic fiind critic in diagnosticul alergiei alimentare.
Vom discuta aici caracteristicile generale ale testelor diagnostice la pacientii suspectati de alergie alimentara. Testele cutanate prick si testele “in vitro” se efectueaza la pacientii cu alergie alimentara mediata IgE, desi dieta de eliminare, jurnalul alimentar si testele de provocare sunt aplicabile in numeroase tipuri de alergii alimentare, mecanismele de aparitie fiind numeroase.
Investigatiile gastroenterologice (endoscopia digestiva superioara/inferioara si biopsia gastrointestinala) au indicatie in evaluarea alergiei alimentare non-IgE mediate si bolilor gastroenterologice eozinofilice.
Testele alergologice (teste cutanate sau “in vitro”), trebuie intotdeauna interpretate in contextul istoricului clinic al pacientului. Istoricul clinic este necesar pentru estimarea probabilitatii pre-testare existentei unei boli alergice. Sensibilitatea si specificitatea testelor cutanate cu alimente (si alte alergene) au fost definite pentru majoritatea alimentelor comune, insa valoarea lor nu a fost determinata sau validata pentru multe alimente. Iata de ce, probabilitatea pre-test este esentiala pentru un diagnostic corect.
Testele cutanate se folosesc in mod obisnuit in evaluarea alergiei alimentare IgE mediate. Testele cutanate alergologice trebuie efectuate doar de catre medici specialisti alergologi familiarizati cu tehnica efectuarii acestor teste si in cabinete dotate cu echipamentul si medicatia necesare, inclusiv personal medical capabil sa trateze o reactie anfilactica. Testele intradermice nu trebuie sa se efctueze in evaluarea alergiei alimentare.
Testele cutanate sunt folosite corect atunci cand sunt efectuate pentru a investiga o reactie posibil IgE mediata la un pacient cu istoric clinic sugestiv pentru alergie (o mare probabilitate pre-test). Este de asemenea eficient sa se excluda alergia IgE mediata, in mod deosebit la pacientii cu o probabilitate mica pre-test. Din cauza specificitatii scazute a testelor cutanate cu aliment, ele nu trebuie folosite ca screening la pacientii alergici cu un panel extins de alergene, deoarece putem obtine rezultate fals pozitive. Testele cutanate se efectueaza cu un minim discomfort al pacientului, rezultatele sunt citite la 15 minute si pot fi efectuate in siguranta la orice varsta, cu mentiunea ca pielea copiilor fiind mai putin reactiva, putem obtine mai multe rezultate fals negative in acest sector de varsta. Cu toate acestea, rezultate pozitive pot fi otinute la copii cu istoric de alergie alimentara. Din nefericire, la copiii sub 4 ani ne putem confrunta cu reactii sistemice la testare mai frecvent decat la celelalte grupe de varsta.
Testele cutanate prezinta sensibilitate mare, dar specificitate moderata. Sensibilitatea si specificitatea testelor prick pentru diagnosticul alergiei alimentare sunt estimate la peste 90% si aproximativ 50%. Sunt importante calitatea extractului allergenic folosit si gradul de pozitivitate.
Calitatea extractelor alergenice disponibile pentru testarea alergologica este in general buna, dar exista variabilitate intre anumite alimente. De exemplu, extractele de lapte, ou, alune, soia, peste, carne sunt sigure, dar in extractele comerciale din fructe si vegetale, alergenul fiind labil, este alterat in timpul procesarii. De aceea, in situatia in care este necesara testarea la fructe sau legume, se recomanda testul “prick-by-prick” cu fruct (sau leguma) proaspat, care se coreleaza mult mai bine cu reactivitatea clinica decat testul cu extracte comerciale, pentru multe alimente. Intr-un studiu pe copii cu alergii alimentare, de exemplu, concordanta intre testul cutanat si testul de provocare orala a fost 59% pentru extractul comercial si 92% pentru alimentul proaspat.
Testele cutanate intradermice, dupa cum am mai spus, nu ar trebui efectuate pentru evaluarea alergiei alimentare, neaducand informatii suplimentare pentru diagnostic si prezentand risc crescut de reactii sistemice fata de testul prick. De notat ca exista citate in literatura de specialitate cazuri de deces la testarea intradermica cu aliment.
Pentru diagnosticul alergiei alimentare non-IgE mediate exista un alt tip de test, ce implica aplicarea topica cutanata a solutiei ce contine aliment, pentru 48 de ore. Testul se numeste “atopy patch test” si se foloseste in momentul de fata in sfera de cercetare, deoarece nu exista alergene standardizate sau ghid de interpretare.
Testele “in vitro” sunt folosite cu scopul de a indentifica anticorpii IgE specifici in serul pacientului. Rezultatele se raporteaza in procente, clase sau valori ce compara cantitatea de anticorpi de tip IgE din serul pacientului cu o curba standard. O concentratie mare de anticorpi IgE specifici la aliment se coreleaza cu cresterea probabilitatii de reactie alergica la ingestia respectivului aliment.
Dieta de eliminare si jurnalul alimentar pot fi uneori utile in identificarea antigenului incriminat in reactia alergica sau a antigenelor “ascunse”.
Testul de provocare orala cu aliment ramane standardul de aur in diagnosticul alergiei alimentare. Trebuie efectuat de catre specialistul alergolog, in cabinet echipat corespunzator pentru tratamentul unei reactii anafilactice.
Exista si alte metode serologice nevalidate, care, evident nu se recomanda a fi efectuate in diagnosticul alergiei alimenatare.
