Dr. Andrei Filip
Obstuctia de canal nazo-lacrimal la copil de canal nazo-lacrimal sau dacriocistita este o afecţiune destul de des întâlnită la nou-născuţi (aproximativ 40%); principalele semne sunt: ochi umed, lăcrimos, lăcrimare abundentă (epiforă); aceste fenomenele pot fi însoţite de roşeaţă la bază nasului sau de ochi roşu şi/sau pleoape inflamate. Simptomele pot apărea din primele zile de viaţă sau mai târziu, pot fi însoţite de secreţie gălbuie, genele se lipesc, fapt care poate duce la confuzie cu o eventuală conjunctivită (infecţie oculară). Aceste fenomene sunt accentuate de expunerea la vânt şi, nu în ultimul rând, de răceli sau infecţii ale căilor respiratorii.
Cauzele apariţiei acestei afecţiuni sunt, de cele mai multe ori, întârzierea deschiderii canalelor lacrimale prin persistenţa unei membrane, mai exact canalele lacrimale nu se deschid în nas, cum ar fi normal, iar în acest caz drenajul normal al lacrimilor în nas este întrerupt sau îngreunat. La nou-născut lacrimile încep să se producă în mod normal în primele zile de viaţă.
Alte cauze, mai severe, destul de rar întâlnite, sunt: chisturi ale căilor lacrimale, absenţa punctelor lacrimale din unghiul intern al ochilor sau infecţii care interesează canalele lacrimale.
Important este ca, în momentul în care părinţii observă ceva în neregulă la copilul lor să meargă la specialist. Nu este bine să se înceapă un tratament fără sfatul specialistului. Este foarte important ca diagnosticarea acestei afecţiuni să fie făcută corect, pentru ca şi tratamentul să fie corect instituit. Trebuie acordată mare atenţie alegerii tratamentului antibiotic, mai ales când este vorba despre copii foarte mici, pentru a nu le cauza rău prin reacţiile adverse ale medicamentului. Metoda de diagnostic se bazează, în cea mai mare parte, pe informaţiile obţinute de la părinţi şi pe examenul obiectiv, adică examinarea afecţiunii de către medicul specialist.
Tratamentul acestei afecţiuni este destul de controversat, deoarece unii medici preferă tratamentul medicamentos, iar alţi medici consideră că abordarea prin sondare (introducerea unei sonde pe canalul lacrimal) cât mai devreme ar da rezultate bune. Personal, consider că tratamentul trebuie să fie cât mai puţin invaziv, respectiv medicamentos, şi masajul zonei, cât timp se poate; tratamentul corect instituit, bine aplicat de părinţi şi, nu în ultimul rând, răbdarea pot duce la un rezultat favorabil.
În concluzie, obstrucţia de canal nazo-lacrimal a nou-născutului este o afecţiune destul de frecvent întâlnită, dar dacă este tratată corespunzător, după sfatul unui medic specialist şi cu multă răbdare din partea părinţilor, are de cele mai multe ori rezultat favorabil.
