Dr. Raluca Miulescu
Dr. Stela Rodica Lumpan, Medic Specialist Medicină de Laborator
Dr. Alina Turenschi, Medic sp. pediatrie, Sp. de Pediatrie Ploiești
Abordarea pacientului pediatric cu exantem infecțios reprezintă o provocare, deoarece erupțiile au aspect polimorf, de cele mai multe ori. În altă ordine de idei, în exantem infecțios pot fi asociate două sau mai multe infecții. Totodată, este important să avem în vedere că acestor pacienți le-au fost administrate mai multe medicamente anterior, în momentul în care simptomele au debutat.
În vederea sintetizării abordării unui pacient pediatric cu exantem infecțios se parcurg următorii pași: diagnosticarea exantemului, examenul clinic, investigații de laborator, discuții despre cele mai importante forme de exantem, clasificarea erupțiilor cutanate.
Istoricul exantemului presupune a se răspundere la 8 întrebări care definesc istoricul și starea pacientului: a existat un prodrom? (febră), unde și când a început erupția cutanată, cum a progresat erupția cutanată din punct de vedere anatomic, ce simptome sunt asociate cu erupția cutanată, ce aspect a avut erupția cutanată, a fost instituit vreun tratament pentru erupția cutanată, exista vreo legătură epidemiologică (de exemplu, un alt frate/membru al familiei cu această infecție/erupție asemănătoare), a călătorit pacientul în ultimele zile.
Examen clinic al exantemului: Caracterizarea leziunilor – individual, colectiv; morfologia leziunilor; aranjamentul leziunilor – liniar, dermatomal, inelar; distribuția leziunilor – simetrică, pe zonele expuse, izolate vs. generalizate, bilaterale vs. unilaterale. Unele erupții cutanate prezintă caracteristici suprapuse.
Diagnosticul diferențial al exantemelor infecțioase
Diagnosticul diferențial reprezintă o provocare pentru că presupune procesarea foarte multor date care caracterizează toate posibilele diagnostice suspicionate. Trebuie decelate valorile biologice și clinice specifice la peste 30 de varietăți de exantem infecțios pentru a se stabili un diagnostic corect.
Examenul clinic include următoarele: semne vitale, starea generală pentru a evalua severitatea bolii, atenție la ganglionii limfatici, mucoase, conjunctive și organe genitale, semne meningeale și evaluare neurologică completă, dimensiunea ficatului și a splinei, examen articular.
Analize de laborator: hemoleucograma completă, CRP, procalcitonină (nou-născuți), teste antigenice, teste serologice, hemoculturi, culturi de secreții (ale leziunilor), teste PCR, culturi virale; uneori este necesară chiar biopsie cutanată: microbiologie, examen histopatologic.
Clasificarea exantemelor infecțioase
Exanteme veziculare: varicelă, boală gură-mână-picior, eczema herpetică, virusul varicelo-zosterian.
Exantem viral maculo-papulos: pojar, rubeolă, parvovirusul B19, enterovirus, herpesvirus 6 și 7, CMV, EBV, chikungunya, denga, Zika, SARS-CoV-2, rotavirus, hipomelanoza eruptivă, exanteme ale virusului hepatitei B și C, exanteme HIV, arbovirusuri și febre tropicale.
Exantem bacterian maculo-papulos: scarlatină, șoc toxic stafilococic, șoc toxic streptococic, epidermoliză stafilococică acută, purpura fulminans, eritem perineal recurent, meningococemie cronică, febră pătată mediteraneană.
Alte exanteme: pseudoangiomatoză eruptivă, sindromul Gianotti-Crosti, exantem periflexural asimetric al copilăriei, pityriasis rosea Gibert.
Concluzii
În concluzie, în vederea diagnosticării și managementului complet al pacientului pediatric cu exantem infecțios este necesară o echipă multidisciplinară formată din medic pediatru, dermatolog, specialist în boli infecțioase, medicină de laborator, dar și alte specialități conexe.
