Cristina Brezeanu Dr.
Deşi, la ora actuală, sânii mari reprezintă un simbol al frumuseţii şi feminităţii, uneori volumul mult prea mare al sânilor poate deveni o problemă reală, cu consecinţe grave pe termen lung. Este cazul pacientelor cu gigantomastie, pentru care sânii exagerat de mari devin o povară fizică, dar şi psihică. Afecţiune adesea invalidantă, gigantomastia se defineşte ca o creştere exagerată a volumului sânilor, însoţită întotdeauna de manifestări clinice precum dureri la nivelul coloanei vertebrale, urmate adesea de modificări obiective de postură, precum scolioză, cifoză etc., dar şi afecţiuni ale tegumentelor regionale, precum eczeme sau dermatite de contact şi chiar eroziuni şi ulceraţii tegumentare la nivelul şanţului submamar. La acestea se adaugă aspectul inestetic al sânilor, dar şi amprenta bolii asupra psihicului, consecinţe deloc neglijabile.
Afecţiunea poate fi prezentă încă de la pubertate sau poate să apară pe parcurs, etiologia fiind necunoscută. Ereditatea joacă cu siguranţă un rol important în cazul femeilor tinere la care boala debutează la pubertate, dar există şi cazuri în care afecţiunea poate să apară drept consecinţă a unei receptivităţi hormonale crescute la nivelul glandei mamare.
Soluţia terapeutică în astfel de cazuri este fără îndoială una chirurgicală, reprezentată de rezecţia ţesutului în exces şi remodelarea glandei mamare restante. Pentru aceste cazuri, mamoplastia de reducţie reprezintă o operaţie estetică dar şi una de necesitate. Scopul intervenţiei este reducerea volumului sânilor şi un rezultat postoperator cât mai bun din punct de vedere estetic, concretizat printr-o formă plăcută a acestora şi un volum adecvat, proporţional cu celelalte dimensiuni (greutate, înălţime, diametrul toracelui etc.). La acestea se adaugă simetria, cicatrice de calitate şi un rezultat durabil în timp.
În decursul timpului, au fost descrise numeroase metode chirurgicale de reducţie mamară, începând cu amputaţia glandei şi transferul complexului areolomamelonar, ca grefa liberă, şi, ulterior, cu metode de rezecţie glandulară, cu conservarea vascularizaţiei superioare (pedicul superior), a celei inferioare (pedicul inferior) sau lambouri bipediculate pentru transpoziţionarea complexului areolă-mamelon, fiecare cu avantaje şi dezavantaje. Această multitudine de posibilităţi tehnice oferă operatorului posibilitatea de a alege metoda chirurgicală potrivită pentru fiecare caz în parte, adaptându-se la particularităţile anatomice regionale ale fiecărui caz în parte.
În acest studiu, am încercat o comparaţie între diversele metode chirurgicale de reducţie mamară, prin prisma rezultatelor postoperatorii obţinute, dar şi din perspectiva simplităţii şi predictibilităţii metodei. Am urmărit obţinerea unui rezultat optim din punct de vedere estetic (forma conică plăcută a sânului, cu maxim de proiecţie anterioară a complexului areola-mamelon, stabilitatea rezultatului în timp), printr-o metodă simplă, predictibilă, concretizată prin reducerea timpului operator şi absenta complicaţiilor postoperatorii imediate.
Studiul comparativ a fost efectuat pe un număr de 28 de paciente, operate în perioada 2006-2010, toate cu gigantomastie bilaterală. Vârstele pacientelor au fost cuprinse între 21şi 56 ani. Metodele chirurgicale au fost: amputaţia mamară cu transferul complexului areolă-mamelon ca grefă liberă în 6 cazuri, reducţia mamară cu transpoziţia complexului areolă-mamelon pe pedicul vertical în 8 cazuri, amputaţia glandei cu conservarea complexului areola-mamelon pe pedicul dermic superior în 3 cazuri şi rezecţia glandulară cu transpoziţia complexului areolă-mamelon pe pedicul medial în 11 cazuri. Această tehnică de rezecţie glandulară cu tanspoziţia complexului areolă-mamelon pe pedicul medial reprezintă o variantă a metodei de rezecţie glandulară cu transpoziţia complexului areolă-mamelon pe pedicul superomedial, descrisă de Orlando şi Guthrie pentru tratamentul chirurgical al cazurilor de hipertrofie mamară medie. Metoda a fost descrisă şi popularizată de Nahabedian, ca o soluţie optimă din punct de vedere tehnic şi estetic pentru rezolvarea cazurilor de hipertrofie mamară severă şi gigantomastie reală. Este o metodă simpla din punct de vedere tehnic, constând într-o rezecţie de tip amputaţie a excesului glandular. Vascularizaţia complexului areolă-mamelon este asigurată de un pedicul croit cu baza medial. Lungimea pediculului a fost de 10-19 cm, iar lăţimea acestuia a fost de 6-10 cm. Aceste dimensiuni, precum şi poziţia pediculului îl fac extrem de util şi sigur pentru orice caz de gigantomastie sau hipertrofie mamară severă. Riscul de necroză a complexului areolă-mamelon este minim, datorita pe de o parte vascularizaţiei extrem de bogate, asigurată de perforante din artera mamară internă, şi, pe de altă parte, datorită mobilităţii mari a pediculului, datorată poziţiei acestuia. Rezecţia de tip amputaţie, fără decolări suplimentare ale ţesutului glandular, face ca riscul complicaţiilor postoperatorii să fie minor şi permite de asemenea reducerea timpului operator. Marcajul postoperator respectă principiile aplicate în cazul rezecţiilor glandulare, iar pediculul este croit după cum se poate vedea în fig. 1. Metoda este simplă şi predictibilă, sigură, cu risc minim de complicaţii postoperatorii. Datorită conservării ţesutului glandular din partea internă a sânului, metoda permite rezecţia excesului din zona laterală (adică de acolo de unde de regula există în astfel de cazuri) şi conservarea ţesutului intern pentru obţinerea unei forme armonioase, conice, cu proiecţie anterioară optimă a complexului areolă-mamelon. Aceste aspecte se pot evidenţia în fotografia făcută intraoperator (fig. 2). Prin urmare, reducţia mamară cu transpoziţia complexului areolă-mamelon pe pedicul medial reprezintă o metodă optimă pentru cazurile de gigantomastie şi hipertrofie mamară severă, simplă din punct de vedere tehnic, sigură şi predictibilă, cu risc minim de complicaţii postoperatorii şi cu un rezultat optim din punct de vedere estetic (vezi fotografiile cazurilor clinice). Prin prisma experienţei personale, consider că această metodă poate reprezenta prima alegere pentru tratamentul optim al cazurilor de gigantomastie şi hipertrofie mamară severă, tocmai datorită avantajelor descrise anterior şi datorită rezultatelor foarte bune din punct de vedere estetic.
simo
buna ziua,am36 ani si din cauza sarcinii sanii sau lasat foarte tare fiind si foerte mari.am inceput sa am niste dureri mari de coloana si uneori nici nu mai simt spatele si gatul.as vrea sa stiu ce se poate face si cat ar costa o interventie de acest gen ,va rog din tot sufletul sa/mi dati un raspuns
Nov. 7, 2012, 8:44 p.m.