Cristina Brezeanu Dr.
Ginecomastia reprezintă dezvoltarea în exces a sânilor la bărbaţi. Ţesutul glandelor mamare creşte în dimensiuni, de obicei ca rezultat al creşterii nivelului de hormoni estrogeni sau al scăderii nivelului de testosteron şi poate apărea la copii, adolescenţi sau bărbatii adulţi. Cauzele ginecomastiei sunt numeroase şi variate:
I. Tulburări hormonale.
Ginecomastia de cauză hormonală poate fi un fenomen fiziologic normal sau poate fi rezultatul unor stări patologice.
GINECOMASTIA FIZIOLOGICĂ
La nou-născut, mărirea tranzitorie a glandelor mamare este cauzată de acţiunea estrogenilor materni şi placentari. Mărirea dispare în mod normal după câteva săptămâni, dar poate persista şi mai mult timp.
Ginecomastia adolescentului este frecventă la un anumit moment în cursul pubertăţii; vârsta medie de debut este de 14 ani, iar ginecomastia este de obicei asimetrică, ocazional unilaterală pentru o perioadă, frecvent sensibilă şi regresează în aproximativ 65% dintre cazuri, astfel că la vârsta de 20 de ani doar un număr mic de bărbaţi prezintă urme palpabile ale ginecomastiei la unul sau la ambii sâni.
Ginecomastia vârstnicilor apare de asemenea la bărbaţii sănătoşi, 40% dintre bărbaţii în vârstă prezentând ginecomastie, o explicaţie posibilă fiind creşterea odată cu vârsta a conversiei androgenilor în estrogeni la nivelul ţesuturilor extraglandulare.
GINECOMASTIA PATOLOGICĂ
are următoarele cauze:
- A. Producţia sau acţiunea deficitară a testosteronului: anorhia congenitală, rezistentă la androgeni (feminizarea testiculară şi sindromul Reifenstein - sindromul rezistenţei incomplete la androgeni, afecţiune ce se prezintă cu organe genitale ambigue şi fenotip clinic extrem de variabil), defecte ale sintezei testosteronice, sindrom Klinefelter, orhita virală, traumatisme, castrare, boli neurologice şi granulomatoase, insuficienţă renală;
- B. Producţie estrogenică crescută: secreţie estrogenică creascuta (tumori testiculare, hermafroditism adevărat, cancer pulmonar şi alte tumori producătoare de hCG - gonadotropina corionică umană), substrat crescut pentru aromataza extraglandulară -enzimă responsabilă de producţia de estrogeni (boală corticosuprarenală, boală hepatică, malnutriţie, hipertiroidism), creşterea aromatazei extraglandulare;
- C. Medicamentoasă: estrogeni, medicamente care sporesc secreţia de estrogeni endogeni (gonadotrofine, clomifen), inhibitori ai sintezei sau acţiunii testosteronului (ketoconazol, metronidazol, spironolactona, cimetidina), medicamente cu mecanisme necunoscute;
- D. Idiopatică (cu cauză necunoscută).
În cazul ginecomastiei patologice sunt necesare o serie de investigaţii menite să stabilească un diagnostic corect al afecţiunii.
Evaluarea acestor pacienţi include:
- măsurarea şi examinarea testiculelor - dacă ambele sunt mici, trebuie obţinut un cariotip cromozomial; dacă sunt asimetrice, trebuie să fie instituit un algoritm în trepte pentru identificarea unei tumori testiculare;
- evaluarea funcţiei hepatice - evaluarea endocrină ce include măsurarea androstendionului seric sau a 17-cetosteroizilor urinari pe 24 de ore, măsurarea estradiolului plasmatic şi a hCG şi măsurarea hormonului luteinizant plasmatic(LH). Dacă LH este ridicat şi testosteronul este scăzut, diagnosticul este, în mod obişnuit, insuficienţă testiculară. Dacă LH şi testosteronul sunt ambele scăzute, diagnosticul este stabilit ca fiind o producţie primară crescută de estrogen (tumora testiculară cu celule Sertoli). Dacă atât testosteronul cât şi LH sunt crescute, diagnosticul este fie de status cu rezistenţă la androgeni, fie tumoră secretantă de gonadotropine.
Când cauza primară poate fi identificată şi corectată, sânii măriţi în mod obişnuit scad prompt în dimensiuni şi, în final, ginecomastia dispare, iar terapia hormonală de substituţie androgenică poate produce ameliorarea spectaculoasă la bărbaţii cu insuficienţă testiculară.
Când cauza primară nu poate fi corectată, chirurgia este singura soluţie eficientă.
II. OBEZITATEA
Reprezintă o altă cauză destul de frecventă de mărire a sânilor la bărbaţi. În această situaţie, sânii se măresc în absenţa unor tulburări hormonale, iar excesul tisular este reprezentat de ţesut adipos în exces localizat în zona sânilor. Acest lucru se poate determina prin mamografie (unde se poate vedea dacă excesul este predominant glandular sau predominant adipos).
III. EREDITATEA
În fine, o altă cauză de apariţie a ginecomastiei este EREDITATEA.
Practic, excesul tisular poate fi variabil, de la o mică hipertrofie până la mărirea semnificativă de volum a sânilor, când poate să apară şi un exces de tegument, situaţie în care sânii capătă grade variate de ptoză.
Dacă nu se depistează o cauză de natura hormonală, care poate fi tratată medicamentos, şi nu regresează spontan timp de 1-2 ani, vom adopta soluţia tratamentului chirurgical.
TRATAMENTUL CHIRURGICAL
Are scop exclusiv estetic, de îmbunătăţire a reliefului regional. Din punct de vedere chirurgical, există mai multe soluţii, care se vor adapta la particularităţile fiecărui caz în parte.
- I. LIPOASPIRAŢIA este soluţia cea mai simplă prin care se extrage ţesutul adipos în exces de la nivelul sânilor. Este soluţia ideală din punct de vedere estetic, deoarece nu lasă cicatrici. Este utilă pentru cazurile în care excesul este predominant adipos şi nu există surplus de piele.
- II. REZECŢIA ŢESUTULUI GLANDULAR ÎN EXCES poate fi necesară când predomină ţesutul glandular. Acest lucru se poate evalua preoperator cu ajutorul unei mamografii.
- III. REZECŢIA TEGUMENTELOR ÎN EXCES - Dacă sânii sunt excesiv măriţi şi există surplus de piele, după îndepărtarea excesului glandular şi adipos prin lipoaspiraţie şi/sau excizie, poate fi necesară şi o îndepărtare a excesului de tegument. Cicatricea postoperatorie va fi plasată periareolar, astfel încât să fie cât mai puţin evidentă.
OPERAŢIA se face cu anestezie generală şi durează aproximativ 2 ore. Postoperator este utilă purtarea unei bustiere elastice speciale, timp de aproximativ 30 de zile. Recuperarea postoperatorie este rapidă, iar rezultatele sunt spectaculoase. Reluarea activităţii este posibilă din a doua zi după operaţie.
