Hipermetropia
Atunci când globul ocular este scurt, iar corneea este mai plată decât în mod normal, imaginea este focalizată pe un punct în spatele retinei. Acest lucru cauzează dificultăţi pentru vederea de aproape. Medicii oftalmologi şi optometriştii se implică activ în corectarea hipermetropiei. Ca o concluzie a consultului oftalmologic, specialistul vă va prescrie o reţetă pentru ochelari cu lentile corectoare.
Aproximativ 85% dintre nou-născuţi sunt hipermetropi, însă, la valori mici ale hipermetropiei, ei nu necesită ochelari (pot vedea clar atât de aproape cât şi la distanţă cu ajutorul unui proces numit acomodaţie). Pe măsură ce copilul creşte, hipermetropia scade, astfel încât, la vârsta adultă el nu mai are nici un viciu de refracţie.
Persoanele care suferă de hipermetropie prezintă probleme în focalizarea imaginilor apropiate şi nu pot realiza activităţi precum cititul. Hipermetropia apare, în general, după vârsta de 40 de ani, când ochii îşi pierd capacitatea de acomodare.
Persoanele hipermetrope prezintă, de obicei, următoarele simptome:
Durere de cap
Durere şi tensiune la nivel ocular
Vedere înceţoşată şi senzaţie de lăcrimare
Dificultăţi la citit
Aceste simptome sunt cauzate de faptul că persoanele hipermetrope fac eforturi de acomodaţie şi când privesc la distanţă şi când privesc aproape.
Specialiştii recomandă utilizarea ochelarilor cu lentile oftalmice corectoare sau a lentilelor de contact. Acestea vor corecta tulburările de vedere, dar nu au capacitatea de a influenţa progresia bolii. De asemenea, realizând cel puţin o dată pe an un consult oftalmologic, veţi putea diagnostica la timp acest viciu de refracţie.
Persoanele tinere diagnosticate cu hipermetropie vor avea nevoie de ochelari sau de lentile de contact cu utilizare permanentă, iar persoanele cu vârste de peste 40 de ani vor purta ori două perechi de ochelari (una pentru distanţă şi alta pentru vederea de aproape), ori o pereche de ochelari având lentile progresive.
