Conf. Univ. Dr. Georgiana-Ozana Tache
2. Recuperarea cardiacă (RC)
Obiectivele recuperării cardiace (RC) sunt:
- recondiţionarea pacientului pentru a-şi realiza activităţile zilnice,
- educarea pacientului pentru a-şi schimba stilul de viaţă, eliminând sau reducând factorii de risc cardiac,
- recâştigarea încrederii în sine a pacientului, pentru o viaţă socioprofesională şi familială normală şi în siguranţă.
Pacienţii incluşi în programul RC sunt: cei cu antecendente de IMA, cei care au suferit un by pass coronarian, alţi pacienţi cu alte afecţiuni cardiace sau intervenţii chirurgicale (angioplastie coronariană, valvuloplastie, insuficienţă cardiacă compensată etc).
Structura programului standard al RC cuprinde trei faze:
Faza 1 - se realizează în condiţii de spitalizare, începe după 2-4 zile şi durează toată perioada spitalizării, pacientul fiind monitorizat, iar activitatea progresând de la autoîngrijire până la deplasarea pe distanţe scurte.
Faza 2 - se desfăşoară în condiţii de ambulator, începe la 3 săptămâni după IMA şi durează 8-12 săptămâni; pacientul este monitorizat, iar activitatea de condiţionare cardiacă este progresivă, desfăşurându-se timp de o oră de trei ori pe săptămână (AV este calculată pentru un test de efort submaximal).
Faza 3 - are loc în condiţii de ambulator (la domiciliul pacientului), începe după faza 2 şi durează toata viaţa; scopul este întreţinerea condiţionării cardiace printr-un efort fizic desfăşurat timp de o oră de trei ori pe săptămână.
Specialiştii recomandă să fie cunoscuţi factorii de risc cardiac, precum: nivelul crescut al colesterolului seric, fumatul, HTA, DZ, vârsta înaintată, sexul masculin, antecedentele cardiace personale, modificări ale EKG sau antecedente heredocolaterale debutate sub vârsta de 50 de ani.
Faza 1 a recuperării cardiace se mai numeşte şi faza acută şi se desfăşoară pe parcursul internării. Repausul cu o durată de peste 3-4 zile în pat poate conduce la apariţia complicaţiilor imobilizării. Activitatea poate începe dacă durerile toracice şi riscul de complicaţii precoce au dispărut.
În acest program sunt incluşi pacienţii cu suferinţă cardiacă complicată, bloc AV de gradul I, bradicardie sinusală şi extrasistole ventriculare rare. Pacientul este monitorizat şi orice activitate este întreruptă dacă apare unul dintre simptomele următoare: angor, greaţă, dispnee, confuzie, hipotensiune arterială, oboseală, paloare, cianoză, hipoxie, disritmie cardiacă. Activitatea nu trebuie să crească valoarea AV de repaus cu peste 20 de bătăi pe minut, desfăşurându-se între 5 şi 30 de minute de două-trei ori pe zi.
Activitatea este contraindicată dacă există următoarele complicaţii: angor persistent, HTA de repaus severă, HTA simptomatică ortostatică sau indusă de exerciţiu, aritmie ventriculară sau arterială severă, pneumonie, hemoragie digestivă, febrilitate, insuficienţă cardiacă decompensată sau şoc cardiogen, pericardită, stenoză aortică severă.
Această fază a programului de recuperare cardiacă are ca scop asigurarea autoîngrijirii pacienţilor şi a capacităţii lor de a desfăşura unele activităţi zilnice, precum şi deplasarea prin casă (fără urcarea/coborârea scărilor).
Pacientul îşi administrează singur medicaţia, urmează dieta prescrisă, îşi verifică pulsul şi îşi identifică orice semn sau simptom de boală care reapare.
Uneori, înaintea externării sau la 3 săptămâni după IMA, pacientului i se face un test de efort submaximal sau un test limitat de simptomatologie, pentru a i se determina nivelul fitnessului cardiovascular, capacitatea de muncă sau AV simptomatică şi pentru a trece în faza 2.
Continuare în ediţia următoare.
