Modalitatea de a trata nou-născutul, convergenţa punctelor de vedere în urma observaţiilor directe ale profesioniştilor specializaţi din echipa interdisciplinară au modificat percepţia şi abordarea acestuia în privinţa tratamentului. Încă de la naştere se stabileşte, puţin câte puţin, un veritabil sistem interactiv între copil şi mamă, între copil şi mediul înconjurător. Astfel, de foarte multe ori, mama este cea care sesizează poziţia anormală a piciorului copilului şi se adresează specialiştilor.
Kinetoterapeutul ar trebui să intervină primul în cazul când un nou-născut prezintă o poziţie anormală (malpoziţie) sau deformaţii la nivelul piciorului. Cu cât diagnosticul este mai precoce şi începerea tratamentului mai timpurie, cu atât rezultatele vor fi cele scontate.
Intervenţia kinetoterapeutică se va face în urma recomandărilor medicale ale neonatologului, pediatrului sau chirurgului ortoped, când este vorba de o malpoziţie întotdeauna reversibilă sau deformaţii congenitale mai mult sau mai puţin reductibile.
Kinetoterapia este asociată întotdeauna cu mijloace ajutătoare, iar numărul şedinţelor variază în funcţie de diagnostic. Malpoziţiile minore ar trebui să răspundă tratamentului după câteva luni, iar dacă corecţia nu a fost obţinută, copilul trebuie să fie reevaluat de echipa de specialişti - dacă este cazul aceştia vor da un nou diagnostic, vor revedea indicaţiile tratamentului prescris iniţial şi vor stabili noile obiective care se impun.
Dacă rezultatul obţinut nu este mulţumitor sau deformaţia se accentuează, din mai multe cauze favorizante, cum ar fi creşterea sau nerespectarea tratamentului, ar putea fi necesară intervenţia chirurgicală. Continuarea tratamentului kinetoterapeutic şi poziţionarea în atele posterioare sunt obligatorii după perioada de gips chirurgical.
Presiunea exercitată la nivelul piciorului, din cauza greutăţii corpului, poate produce exagerarea flexiei dorsale a piciorului; dacă presiunea se face în flexie dorsală şi pe marginea internă a piciorului, vorbim de un picior în valg; dacă presiunea se face pe partea externă a piciorului vom avea de-a face cu malpoziţii de grade diferite: metatarsus adductus, metatarsus varus, picior în varus reductibil, picior talus valgus, picior varus-equin ireductibil.
În timpul sarcinii, contracţiile uterului modifică poziţia picioarelor, determinând apariţia poziţiilor anormale amintite anterior, iar kinetoterapia este chemată să echilibreze nou-născutul atât muscular, cât şi articular. Exerciţiile fizice aplicate vor consta în mobilizări pasive blânde, stimularea musculaturii gambei şi plantei, masaj.
În afara şedinţelor de kinetoterapie este necesară poziţionarea în atelă adaptată la poziţia corectivă a piciorului. La început, poziţionarea în atelă este permanentă, pentru ca după ce corectarea s-a produs, poziţionarea să continue numai noaptea. Şedinţele de kinetoterapie vor cuprinde mobilizări pasive şi active, stimularea musculaturii hipotone şi tehnici de stretching al musculaturii afectate.
Este bine ca familia să se adreseze unui kinetoterapeut care are experienţă şi este specializat în abordarea nou-născutului, pentru că numai acesta este capabil să selecţioneze cele mai bune metode şi mijloace kinetoterapeutice, să individualizeze programul şi, nu în ultimul rând, să cunoască modul de confecţionare a atelelor obligatorii pentru poziţionarea corectă.
Numai prin efortul conjugat al echipei interdisciplinare şi al familiei copiii vor avea “picioare frumoase şi sănătoase”!
