Alergia reprezintă o reacţie de hipersensibilitate dobandită, determinată de sistemul imunitar, la contactul cu anumite substanţe alergene, care, în mod normal, sunt inofensive, cum ar fi: polenul, praful, ciocolata, peştele, laptele, produse medicamentoase sau bacteriile. Reacţiile alergice sunt neaşteptate, se produc frecvent la nivelul pielii, al mucoaselor şi a căilor respiratorii
Cauzele alergiilor sunt: praful, polenul (care determină rinită sezonieră), sporii de mucegai, părul de câine sau de pisică, gândacii de bucătărie, acarienii (care se adăpostesc în covoare, mochete, saltele, perne), alimentele (la sugar, laptele de vacă determină alergie într-un procentaj de 2-3%, laptele de soia, oul, ciocolata, unele prăjituri, drojdia, arahidele, nucile, ţelina, căpşunile, fructele de pădure, portocale, mere, kiwi, roşiile), înţepăturile de insecte (albine, viespi, păianjeni), veninul provenit din muşcături de şarpe, medicamente (penicilină), vaccinuri (vaccinul împotriva pneumoniei pneumococice, vaccinul împotriva tusei convulsive, vaccinul antidifteric), detergenţi (cu clor, fosfaţi şi sodă caustică), produse cosmetice.
Semnele şi simptomele alergiilor diferă în funcţie de alergie şi în funcţie de copil. Semnele alergiilor pot fi următoarele: mâncărimi ale nasului, mâncărimi la nivelul ochilor, strănut, congestie nazală, senzaţie de uscăciune a gâtului, tulburări respiratorii şi şoc. Astfel, în cazul alergiilor transmise pe cale aeriana (polen, praf) simptomele sunt: strănut, mâncărimi la nivelul nasului şi gâtului, congestie nazală şi tuse. Aceste simptome pot fi însoţite de secreţii nazale, înroşirea ochilor, aceste toate simptome alcătuind conjunctivita alergică.
În cazul alergiilor alimentare, simptomele sunt determinate de cantitatea de alimente consumată şi de sensibilitatea persoanei la acel aliment, acestea fiind următoarele: senzaţie de mâncărime la nivelul gurii şi gâtului, erupţie tegumentară generalizată, rash eczematos, secreţii nazale, crampe abdominale, senzaţie de greaţă, vărsaturi, diaree, tulburări de respiraţie şi şoc.
În cazul alergiilor provocate de înţepaturile de insecte, simptomele sunt următoarele: edem la nivelul gâtului, erupţie tegumentară generalizată, tulburări de respiraţie, diaree şi şoc. Simptomele severe ale reacţiilor alergice care necesită intervenţie rapidă şi internare sunt: tulburări de respiraţie, edeme ale fetei, gâtului, buzelor şi limbii, scăderea rapidă a tensiunii arteriale, erupţie tegumentară generalizată, uscăciunea gâtului, voce răguşită şi pierderea stării de conştienţă.
Diagnosticarea alergiilor este uşor de făcut dacă se cunosc alergenii la care este sensibil copilul. De obicei, medicul poate pune diagnosticul de alergie pe baza interogatoriului şi a semnelor clinice prezente. Testele cutanate pot fi efectuate şi sunt necesare diagnosticului dacă sunt făcute în special copiilor în vârstă de 2 ani.
Tratamentul alergiilor nu este unul specific, dar el ameliorează simptomele. Astfel, există un tratament profilactic care cuprinde: evitarea contactului cu praful, polenul, animalele de casă, îndepărtarea covoarelor şi a mochetelor, folosirea pernelor şi a plăpumilor antialergice, efectuarea frecventă a curăţeniei şi menţinerea unei umidităţi scăzute în casă, precum şi evitarea frecventării locurilor unde se fumează.
Medicamentele care sunt folosite în tratarea alergiilor sunt următoarele: antihistaminicele nonsedative (Claritin, Aerius, Clarinex, Zyrtec), topice steroide (Nasonex, Flonase, Nasocort), injectarea intravenoasă a corticosteroizilor, injectarea intravenoasă a adrenalinei, diverse mixturi care se administrează local tegumentar. În cazurile alergiilor grave este obligatorie internarea în spital pentru tratament medical intravenos şi tratament suportiv al funcţiilor vitale.
