şi frica - consecinţe în anestezia locală
Anestezia locală eficientă a
facilitat accesul la serviciile medicale pentru milioane de pacienţi.
În ciuda progreselor realizate pentru controlul durerii, sunt
încă situaţii în care obţinerea unei
anestezii locale profunde este o adevărată provocare.
Aceste cazuri sunt extrem de neplăcute pentru pacient şi un
motiv de frustrare extremă pentru practician.
Este incontestabil faptul că anxietatea şi frica influenţează succesul tratamentului dentar. Anxietatea este definită ca teamă de un stimul necunoscut, în vreme ce, în cazul fricii, stimulul este cunoscut.
Teama de durere este unul dintre factorii care îi determină pe pacienţi să evite tratamentul stomatologic. Durerea este subiectivă, dar neplăcută şi este determinată de experienţele anterioare, de ambient, de starea emoţională curentă şi de factorul mental.
Nereuşita anesteziei locale poate fi pusă pe seama mai multor factori, printre care: variaţiile anatomice, tehnica folosită şi anxietatea/frica pacientului. Creşterea anxietăţii determină creşterea sensibilităţii la durere. Este interesant de precizat că teama este un proces care apare la nivelul sistemului nervos central, în vreme ce eficacitatea anesteziei locale este mediată de fluxul ionilor de sodiu la nivel periferic.
Administrarea anesteziei locale este un motiv de teamă pentru pacienţii care vin la medic; de exemplu, pacienţii care, la anestezia locală, prezintă semnele de eficacitate - anestezierea buzei, obrazului şi mucoasei vestibulare, după anestezierea tronculară a nervului alveolar inferior - continuă să acuze dureri în timpul intervenţiei. În cazul acestora, practicianul trebuie să considere ca posibile cauze ale eşecului şi factorii psihologici.
Sedarea orală în medicina dentară este prezentată ca o modalitate de a reduce anxietatea/frica şi, implicit, percepţia dureroasă a pacientului. Se obţine mai uşor o anestezie profundă la un pacient relaxat, la care anxietatea/frica este redusă sau chiar absentă. Cel mai adesea se recomandă benzodiazepinele, deoarece acestea înlătură rapid anxietatea, iar limitele lor de siguranţă terapeutică sunt destul de largi. În afară de rolul pe care îl au ca adjuvanţi în reducerea anxietăţii preoperatorii, benzodiazepinele reduc toxicitatea anestezicelor locale. Dintre acestea putem enumera câteva exemple: diazepam (valium) 10 mg, durata uzuală de acţiune fiind de 6-8 ore, alprazolam(xanax) 1 mg, cu aceeaşi durată de acţiune, midazolam (versed) 0,5 mg/kg, cu durata de acţiune de 1-2 ore. Reducerea stresului, diminuarea fricii şi realizarea unei anestezii locale profunde vor crea un mediu mai sigur şi mai propice pentru tratamentul acestor pacienţi.