Redactia Saptamana Medicala
Bruxismul reprezintă un automatism masticator, ce se manifestă prin mișcări bruște, repetate. Cele mai frecvente episoade au loc în timpul somnului. Bruxomanul prezintă o hiperactivitate musculară, dăunătoare sistemului dento-maxilar.
Sunt necesare studii mai aprofundate pentru a determina cauza exactă a bruxismului, dar se crede că factorii declanșatori sunt atât de ordin psihic, cât și fizic. Printre factorii care contribuie la apariția bolii se numără stresul, lipsa odihnei, personalități agresive, perfecționiste, obsesive, tulburări de ocluzie – o „plombă înaltă”.
Având în vedere că această afecțiune se manifestă cu predilecție în timpul somnului, mulți subiecți nu conștientizează prezența bruxismului. O simplă vizită la medicul stomatolog poate scoate la iveală semne și simptome ale prezenței bruxismului. În majoritatea cazurilor, persoanele care suferă de bruxism nocturn prezintă de asemenea și o disfuncție masticatorie diurnă. Această disfuncție se poate traduce prin prezența obiceiurilor vicioase cum ar fi: mușcatul unghiilor, a buzelor, a creioanelor sau mușcatul interiorului obrajilor. Conform unor studii de specialitate, una din patru persoane suferă de bruxism.
Direct sau indirect, bruxismul poate cauza multe probleme . Scrâșnetul dinților poate duce la abrazarea sau chiar la pierderea dinților. Pacienții prezintă fisurii în smalț sau chiar fracturi dentare. În mod normal, dintele este „construit” să suporte forțe masticatorii în sens verticale. În bruxism, forțele generate de mușchi pot avea și componente oblice față de axul dintelui, fapt ce produce o îmbolnăvire a țesutului de susținere a dintelui – parodontiu, cauzând parodontopatii. Aceste afecțiuni sunt, în multe cazuri, ireversibile, ajungându-se astfel la măsuri radicale cum ar fi extracția. De asemenea, pacienții care sufera de bruxism, acuză migrene dese, oboseală la nivelul musculaturii gurii în momentul trezirii, stări de sensibilitate a dinților.
Tabloul clinic al bruxomanului este deosebit de complex, și de aceea și tratamentul va fi reprezentat de o combinație terapeutică inter-disciplinară. Există situații în care stresul este cauza cea mai importantă în declanșarea afecțiunii. În astfel de cazuri se poate indica chiar și o terapie de relaxare. Ședințele de psiho-terapie pot da rezultate în astfel de cazuri. În cele mai multe cazuri medicul dentist va iniția un tratament ce cuprinde gutiere ocluzale care se vor purta în deosebi pe durata nopții. Aceste gutiere vor impiedica manifestările bruxismului, în primul rând prin protejarea dinților de a mai avea contacte defectuoase, și în al doilea rând, prin mecanisme neuro-musculare, va reînvăța aparatul dento-maxilar modalitatea adecvată de relaxare a limbii, dinților și buzelor. Atunci când anumite persoane devin conștiente de problemă, simplul sfat de a-și relaxa limba în sus, cu arcadele dentare separate și buzele închise, poate fi suficient pentru a-i determina să-și schimbe comportamentul, eliminând astfel disconfortul.
Deși este unanim acceptată ideea că toate persoanele prezintă acest obicei, important este cât timp, cu ce frecvență și cu ce intensitate se produce. Prin acestea diferă, în mare măsură, cazurile de bruxism.
