Prof. Univ. Dr. Ioan Cristian Chiricuță
Trăim momente dramatice și aflăm din multiple canale informative știri “curate, reale” dar și știri care nu numai că sunt neadevărate dar sunt prezentate și dintr-un unghi ca totul să fie “senzațional” și “catastrofal”.
Societatea românească este condusă de “oameni așa ziși politici” iar cei de la conducerea sectorului medical sunt numiți tot politic. Acești conducători sincer să fim nu au fost și nici nu vor fi “educați” printr-un proces de învățământ care la medici a fost și este unul continuu, desfășurat de-a lungul întregii vieți. În timp ce în politică se mai strecoară și ”personalități” chiar și fără liceu, educația unui viitor medic începe încă din liceu, se continuă cu un examen de admitere care este unul din cele mai exigente oriunde în lume, fiind de fapt “singura selecție prin exigență”. Acei medici care vor ajunge în așa zisa “LINIE întâi” parcurg 5 sau 6 ani de învățământ superior extrem de complex și după această perioadă abia pot practica un anumit tip de medicină dar nu fără a mai face încă o perfecționare denumită “rezidențiat” pe parcursul altor 4-5-6 ani de examene grele și aprofundare a unui anumit domeniu medical, după care abia obțin un titlu de medic specialist într-o anumită specialitate, care de fapt le dă dreptul de a trata pacientul. Teoretic, abia acum începe adevărata specializare în diferite clinici, așa zise supraspecializate pe diferite profile. Titlul de medic primar adică cel mai înalt grad professional la care poate ajunge un medic se obține și el printr-un examen dificil după aproape 10 ani de “supraspecializări”. Treptele ierahiei universitare, de la asistent universitar până la profesor universitar și șef de disciplină sau catedră se poate parcurge în paralel. Mai mult, statutul de medic oriunde s-ar situa în ierarhia profesională presupune o perfecționare continuă în practica de zi cu zi din spital, de la raportul de gardă zilnic, în care se discută întreaga cazuistică și până la nenumărate consfătuiri și evenimente științifice care au loc în toată lumea și cu care medicul trebuie să se mențină permanent în contact pentru a fi la zi cu ceea ce înseamnă cunoaștere medicală pe mapamond.
Prof. dr. Christian Chiricuță, Medic primar oncologie-radioterapie
Nici un om politic sau a ajuns pe cale politică la vârful societății și care de pe poziția sa ia decizii care ne afectează pe toți, nu a parcurs în cariera sa profesională un traseu de instruire continuă și de validare permanent și de aceea credem că este nedemn de a conduce destinele unei țări.
Revin la medicii din linia întâi din aceste zile de cumpănă, medici care, după ani de zile de studiu complex și practică medicală devotată la căpătâiul bolnavului, sunt împroșcați “cu noroi” de cei care s-au cocoțat în diferite poziții de conducere centrală sau locală ale statului.
Dușmanul luptei pe care o duce medicul în aceste zile este unul “invizibil”, numit Covid-19, care își schimbă fața de la purtător la purtător, având capacitatea de a îl infesta și de a-l omorî. Tratament specific încă nu există nicăieri pe glob, metodele de diagnostic adică de identificare a posibililor purtători sunt discutabile și nevalidate iar singurele măsuri de a limita “multiplicarea purtătorilor” este “izolarea” socială și protecția individuală prin măști, ochelari, mănuși, costume speciale, în funcție de locul în care lucrezi și de pacienții pentru care ești responsabil, de calitatea serviciului și specificul lui, de dotarea secției de reanimare, de prezența acolo a aparatelor de ventilație și a dezinfectantelor specifice și a oxigenului sub formă “administrabilă” acestor pacienți “fără plămâni normali”. Nu oricine poate să supravegheze și să administreze o asemenea terapie cu o asemenea aparatură unui asemenea pacient, care în majoritatea cazurilor are multiple alte afecțiuni. Această responsabilitate o are numai un asistent medical de o pregătire specială și supervizat de un medic de specialitate. Aceștia pot prelua această responsabilitate numai după o specializare aparte și cu o aparatură adecvată.
Dacă analizăm imaginile din Italia, Anglia sau Spania și mai recent din SUA și Germania, care au și dramatismul “nevăzut” ce nu poate fi transmis integral și de înțeles numai de cei ce au fost vreodată într-o secție de terapie intensivă, atunci analizând și numărul victimelor care a ajuns și a și depășit 1000 de decese în 24 de ore, este usor de concluzionat că orice sistem medical este depășit de numărul, de gravitatea cazurilor în sine și epuizarea fizică, psihică și numerică (datorită contaminării în timpul activității) și numărul limitat al acestor “specialiști” ajunsi fără voia lor și nu din vina lor în “linia întâi” din orice sistem medical din lume. La Londra, în clinicile mari personalul răspunzător pentru igienizare a refuzat să mai lucreze în acest ritm datorită “suprasolicitărilor” și epuizării fizice și psihice suferită în acestă perioadă.
Este simplu de văzut din știri că în Statele Unite se așteaptă 240.000 de decese, în Anglia și Germania un număr similar, proporțional cu populația fiecărei țări. Numărul deceselor a depășit în aceste zile orice prevedere făcută cu ceva timp în urmă.
Revenim la noi acasă și anume la situația disperată creată de lipsa măsurilor de protecție și a mijloacelor de dezinfecție și care a început odata cu “năvala” celor reîntorși din cele mai mari focare, populație care nefiind controlată la intrarea în țară au împrăștiat “moartea” la cei dragi și colaterali și la ceilalți conaționali.
Firesc, primul ”bastion” la care te adresezi când esti din punct de vedere medical “la ananghie” este medicul de familie, “SPITALUL”, “DISPENSARUL” sau “112”. Oricine te-ar aștepta acolo dacă nu este înarmat cu mască, mănuși, ochelari sau vizieră, costum de protecție, teste de diagnosticare și toată aparatura necesară îngrijirii acestor pacienți, atunci degeaba mergi acolo și singurul lucru ce poate fi obținut este infectarea celor din ”linia întâi” și scoaterea lor din luptă prin intrare în carantină sau internare, ei devenind acum chiar noua “sursă de împrăștiere” a virusului.
Trădătorii așa zisului “juramânt al lui Hipocrate” care sincer spus și analizat azi după multiplele modificări suferite, aproape nimic nu se mai aplică în medicina din zilele noastre, deci mai ales în aceste situații nemaiîntâlnite de noi, sunt puși în situația să se expună total și inutil acestui inamic, iar cei ce nu o fac din motive de panică și caută metode de eschivare care variază de la “plecare în concediu”, “demisie”, “declarare de boală” etc..
Suceava, Timisoara, Arad, Bucuresti, Deva cu toate clinicile unde a avut loc acest fenomen, undeva favorizat și de “lipsa profesionalismului” personalului “din conducere” pus acolo de catre politicienii locali, au făcut să ajungem în Moldova la situația “copiată la indigo” la dimensiunea societății noastre a “Laombardiei” și în câteva zile în multiple locuri din România.
Trebuie amintit că procesul de “privatizare” a medicinii și “distrugere voită” a sectorului de stat, împreună cu exodul de medici și personal medical a dus la situația actuală din Sănătate, care datorită acestei “PANDEMII” a ieșit așa de brutal în evidență. Nu trebuie uitat că sectorul “PRIVAT” nu a mișcat “nici un deget” în această situație dramatică.
Primul lucru și cel mai important ar fi “DEPOLITIZAREA MEDICINII” și anume în zilele acestea nici un politician din ultimii 30 de ani și actualii politicieni indiferent de partidul din care fac parte să nu mai apară la televiziune, indiferent că sunt filmați având pe fundal biblioteci, icoane, cruci, biblii. Aceștia sunt periculoși prin multiplele afirmații pe care nu le înțeleg dar le transmit.
Revin la situația sistemului medical și la medicii și personalul medical în special, împreună sunt acum expuși unei analize crâncene care așa cum stau la noi lucrurile sunt cunoscute de ani de zile, situația actuală va fi repede uitată și se vor repeta identic la următoarea “PANDEMIE” (dacă mai avem ”șansa” să mai prindem una dacă o să supraviețuim acesteia).
Câteva din titlurile desfășurate la televiziunile noastre în aceste zile arată adevăratul dezastru fără a avea cea mai mică licărire de lumină la capătul acestui “tunel” care sper că mai are totuși o “ieșire”.
Singurul succes și noutate în “medicină” adus din spațiul românesc și încă nepreluat de nimeni în lume este “IZOLETA” și utilizarea ei. “Izoletistul” este căutat dar ceea ce transportă nu are unde fi investigat și tratat, unii pacienți fiind chiar refuzați. În urma unui “ordin militar” nu mai pot fi refuzați chiar daca nu ai dotarea corespunzătoare și astfel se multiplică CONCEPTUL “SUCEAVA” în toată țara.
Cele mai importante spitale universitare din capitală și județene sunt aproape închise și practic nefuncționale datorită numărului extrem de mare din personalul lor medical contaminat. Cifra de sute de cadre medicale infectate este anunțată zilnic la știri. Primele cifre arată că tot al cincelea infectat provine din mediul spitalicesc.
Ce știm sigur este că medicii care au tratat primul pacient în China, din Italia și la fel și în Romania s-au infestat și ei și primii doi dintre ei au și decedat “ca eroi”. Azi de “Florii” avem deja primele trei cadre medicale care au plătit cu viața munca depusă în “Linia intai”. Medicii din Anglia fiind aproape în aceași situație ca și cei din România au cerut ca în cazul în care vor deceda ”la locul de muncă”, STATUL să preia responsabilitatea întreținerii familiilor lor.
Încărcătura emoțională și psihică la care este supus orice concetățean conștient în aceste zile duce chiar la o situație anacronică, ușor explicabilă văzând ce se întâmplă în orice spital din lume, în care acești pacienți sunt “supravegheați” și unii chiar “abandonați” până când intervine ”salvator” moartea. Tratamentul este doar “simptomatic”, pentru că un tratament specific încă nu există. Nu sunt puțini dintre cei cu care am vorbit și care au afirmat că nu doresc ca în cazul în care se îmbolnăvesc să ajungă in spital. Această situație au realizat-o multi dintre aparținători în unele spitale chiar și când nu este PANDEMIE. Empatia este specifică omului în general și mai ales cadrului medical, dar situația de “suprasolicitare” este prima care afectează empatia oricui.
In cele de mai jos sunt date citeva din titlurile alese din stirile zilei. Fiecare sa gandeasca ce poate și vrea.
Ce poate spera un pacientul din Izoleta aceasta când intră într-un așa “spital” sau secție special amenajată ca în imaginea de mai sus cu o igrasie cronică. Ce om de linia întâi îl așteaptă acolo și ce mai poate face? Cred că o adresă “greșită” a fost dată acelor “izoletiști” care se chinuie cu manipularea izoletei.
Dacă românii ar fi fost așa de pregătiți și conștiincioși ca israelienii care au avut controale maximale la intrarea în țară, ajutați și de testele de diagnostic și echipamente protective, așa de corecți ca și austriecii, care au protejat toate spitalele în care acum se desfășoară activitatea specifică de spital, și dacă acei români care în țara în care au plecat se adaptează acolo la disciplina țării dar care au adus “fără milă” nenorocirea cu ei și au dat de un serviciu de vamă depășit de situație și care și-au uitat manierele bune deprinse acolo devenind “iarăși băștinași superficiali și fără respect pentru celălalt”, atunci nu am fi aici unde suntem acuma și anume fără o speranță.
Omul în general are o perioadă de transmitere de la părinți la descendenți a instinctelor de supraviețuire de la o generație la alta care durează chiar ani de zile, în comparație cu termitele sau albinele și chiar șerpii care din secunda 1 de viață au toate aceste cunoștințe numite instincte prezente și imediat aplicabile pentru a supraviețui. Omul chiar a pierdut total multe din aceste instincte. Educația individuală și cea la nivel de națiune sau populațională care se remarcă în mod deosebit la asiatici și în special la cetățenii din Coreea de Sud, din Taiwan, din China și Japonia, locuri din care au pornit mai multe “EPIDEMII” în ultimii ani, reacționează foarte disciplinat și eficient și limitează “pagubele colaterale” maximal. Aceste populații “disciplinate și disciplinabile” au depășit faza acută și au trecut din nou la o “viață normală” atât de necesară astăzi și nouă.
Deci “medicii și personalul medical” care acum au fost puși de către “politicieni” în “linia întâi” cu “mâinile goale” sunt de fapt și singurii ce mai pot ajuta să ieșim din această situație creata de cei care azi doar vorbesc vrute și nevrute adică vorbe goale.
În legătură cu oferta de “500 EU” acordată personalului medical din “disperare” de către cei răspunzători pentru dezastrul din Sănătate, rămâne de comentat de cei în domeniu dacă a fost bine sau nu și felul de motivare a unui asemenea gest și cum a fost pus în aplicare.
Trebuie doar amintit gestul lui Hipocrate (n. 460 î.Hr., Kos, Grecia – d. 370 î.Hr., Larisa, Grecia) care refuză cadouri din partea împăratului Artaxerxes, care i-a cerut servicii.
Pictură realizată de Anne-Louis Girodet de Roussy-Trioson aflată la Muzeul de Istoria Medicinii, Paris, Ille-de- France.
