Prof. Univ. Dr. Ioan Cristian Chiricuță
Material adaptat după un amplu material documentat de Prof. univ. dr. Chiricuță Ion Christian de la AMETHYST Radiotherapy Center, Otopeni și publicat în Revista Medical Market – Oncologie medicală și Radioterapie.
Într-un recent interviu, doamna doctor Sylvia Hoisie, personalitate importantă în făurirea Polidin-ului, a menționat lucrările profesorului Chiricuță Ion efectuate la Institutul Oncologic Cluj-Napoca (IOCN) în scopul reducerii incidenței metastazelor în cancerul mamar, cancerele ginecologice și de prostată. Aceste cercetări s-au desfășurat acum 50 de ani, când Polidinul era aproape de lansarea lui în arsenalul terapeutic pentru stimularea imunității.
În cele ce urmează, prezentăm câteva din preocupările și rezultatele obținute în imunologie și în elaborarea unui tratament al cancerului prin stimularea sistemului imunitar.
Din începuturile sinoase ale imunoterapiei se desprind etape bine definite prin progresele realizate. Începuturile pot fi căutate până în Egiptul antic, acum 3000 de ani, în care au fost menționate vindecări „anecdotice„ de tumori ce au dispărut în timpul sau după o infecție ce a produs și o febră mare.
Prima atribuire de modulare a efectului sistemului imunitar pentru a vindeca o tumoră se poate face cazului în care s-a observat o reducere a volumului tumoral după o infecție însoțită de un erizipel. Mai târziu s-a încercat ca prin stimularea sistemului imun să se obțină o vindecare în cazul tumorilor osoase (1891). Au fost observate și raportate un număr de cazuri cu vindecare chiar de durată la pacienți la care a fost indusă apariția unui erizipel la nivelul tegumentului.
După anul 1891, alt medic a încercat tratamentul cu o mixtură a doi germeni inactivați, prin injectare intratumorală la pacienți. Această procedură poate fi notată ca fiind primul tratament imunologic. Au fost raportate remisiuni chiar și durabile la diferite tumori precum sarcoame osoase, limfoame și carcinom testicular (1000 de cazuri descrise din acele timpuri.
Toate aceste observații și realizări au fost oarecum uitate și atenția s-a îndreptat cu precădere asupra chirurgieil și radioterapiei odată cu descoperirea razelor X în anul 1895.
După anul 1945, au fost realizate descoperiri importante în imunologie precum descoperirea interferonului și realizarea primului vaccin antitumoral. În acel raport era descrisă obținerea unei remisiuni parțiale sau stabile la 22% din pacienți.
Numeroase studii preclinice și clinice stau la baza cercetării relației între sistemul imunitar și cancer. Rolul sistemului imunitar este să protejeze corpul uman împotriva patogenilor străini și al infecțiilor. Răspunsul imun este de două tipuri: imunitatea umorală și imunitatea celulară. Imunitatea umorală poate neutraliza microbi și toxine, în timp ce imunitatea celulară răspunde mai repede la microbi intracelulari.
Ambele mecanisme ale imunității, umoral și celular sunt importante în răspunsul imun față de procesul tumoral, conform cercetărilor publicate după 1970.
Cercetările efectuate în perioada 1965 – 1988 la Institutul Oncologic din Cluj-Napoca (IOCN) au abordat diferitele aspecte ale metastazării în cadrul oncologiei experimentale, sigur, cu scopul de fi mai târziu aplicate și în clinica umană.
Apariția metastazelor la distanță sunt rezultatul desfășurării unui întreg lanț de etape ale unui proces complex biologic denumit cascada metastazării. Preocupările de la IOCN în domeniul metastazării au început cu studii referitoare la influențarea apariției metastazelor prin grefa intravenoasa a unui vaccin antitific (1967). Alte cercetări referitoare la procesul de metastazare experimentală au fost publicate în anii 1969 și 1971.
„O tragedie românească, get-beget”
Ceea ce s-a întâmplat cu Polidin-ul nu este un caz singular ci face parte dintr-un întreg plan de distrugere a ”ce se merită” și din a ce au „altii” de profitat. Părăsirea Institutului „Cantacuzino” din Iași și starea în care se află acum Institutul confirmă decepția celor ce au muncit la acea realizare și atitudinea celor ce au reușit să facă un lucru după principiul „după noi potopul”.
Cercetările și preocupările echipei de la IOCN se pot încadra în lanțul evenimentelor importante în domeniul imunologiei din acele timpuri. Cercetările din institut aveau la bază cunoștințele dobândite în acest domeniu de multiplele studii publicate în literatura de specialitate din acei ani.
Polidin-ul și aplicația ca imunomodulator
În cadrul laboratorului de cancer experimental (Dr. Cornelia Todoruțiu și Dr. Rodica Rișcă) și cel de imunologie (Dr. Titus Mureșian) ale IOCN au fost efectuate studii referitoare la rolul sistemului reticuloendotelial în procesul de metastazare.
Una dintre lucrările efectuate în cadrul acestor laboratoare a fost publicată în anul 1973 în renumita revistă Cancer (din SUA). Stimularea nespecifică a sistemului reticulo-endotelial a fost realizată cu Polidin iar pentru a slăbi capacitatea de atașare la endoteliul vascular a fost utilizată Heparina. Incidența apariției metastazelor la distanță în urma tratamentului cu Polidin și Heparină a fost de numai 28%, în comparație cu 47% când numai Heparina a fost administrată și 76% când numai Polidin-ul a fost administrat.
În același laborator au continuat cercetările privitoare la efectul stimulării nespecifice cu diferite alte combinații între Polidin și alți constituenți care evidențiat o întârziere a apariției tumorilor, o încetinire a creșterii lor, precum și o prelungire a supraviețuirii pacienților.
Readucerea Polidin-ului în arsenalul medicamentelor ce pot induce un răspuns imun favorabil în lupta împortiva bolilor și în special a cancerului trebuie salutată. Munca echipei de la Institutul Cantacuzino din Iași, din a cărui colectiv a făcut parte doamna doctor Sylvia Hoisie, și care a făcut posibilă apariția acelui „medicament minune” nu a fost în zadar. Anul acesta se serbează „renasterea” sub o formă „nouă” a Polidin-ului și este datorată unei noi echipe la „Institutul Cantacuzino” din București.
