Prof. Univ. Dr. Ioan Cristian Chiricuță
Dacă în primele luni ale pandemiei încă nu se știa nimic despre aspectele clinice și epidemiologice ale SARS COV 2 și bolnavii erau intubați, măsură inadecvată care de fapt grăbea moartea lor, prima măsură ordonată de către miniștrii sănătății a fost interzicerea „Autopsiilor”. Un „Malpraxis” practicat pe scară largă care nu a mai fost niciodată pedepsit. În ultima săptămână, în România au murit 868 de bolnavi de Covid-19, în medie 124 pe zi. Am avut și perioade mai proaste, ca de exemplu în noiembrie 2021 când mureau 483 pe zi.
Studiile randomizate din medicină conferă validarea unor produse medicale de multe ori inutile terapeutic. Gândul și adevărul real al studiilor randomizate rămâne valabil dar nu este singura procedură pentru autorizarea aplicării unei gest medical util într-o situație dată.
Fleming, Babeș, Cantacuzino, Carrel sunt doar câteva nume ce au avut contribuții majore în medicină, fiecare la timpul său și care dacă trăiau azi, când ne bazăm pe ”studii randomizate” acești mari savanți nu ar fi reușit să pună în practică descoperirile lor.
Procedeu novator
„Iradierea pulmonară cu doze reduse” este cel mai clar exemplu de „procedeu novator, neaplicat pacienților din cauza neautorizării lui de către autorități”. Birocrația face ca niciun procedeu medical nou să nu poată fi validat și aplicat decât după parcurgerea unor laborioase „studii randomizate”, care de multe ori se finalizează când nu mai este nevoie de acel medicament sau gest terapeutic. În România au murit de la începutul pandemiei peste 63.000 de oameni, a căror cauze reale de deces nu au fost cercetate conform normelor medicale. Nu știm distribuția pe vârste, pe afecțiuni colaterale și în fond cauza reală a decesului. „Intubarea” a fost și ea folosită în disperare de cauză și rezultatul a fost nimicitor: 90% la sută dintre pacienții intubați nu au mai revenit acasă.
La început, ”iradierea pulmonară cu doze reduse” a fost aplicată la un număr redus de pacienți cu Covid – 19 aflați în faze ale bolii prea avansate pentru a avea efect favorabil, adică oprirea reacției necontrolate a furtunii de „citochine”, produsă în special la nivelul parenchimului pulmonar în faza acută a bolii. „Opozitia” doctrinarilor împotriva acestui procedeu a fost imensă, deși aceștia au folosit și folosesc medicamente cu studii ramdonizate care nu dovedesc niciun căștig clinic ci doar efectele secundare mai reduse, aceste studii justificând folosirea „oarbă” a unor medicamente foarte scumpe și ineficiante.
Concluzie
Au fost publicate mai multe studii pe această temă încă actuală, în reviste medicale de prestigiu și cu o bună audiență în rândul medicilor: concluzia cvasiunanimă a fost că în cazuri selectate, iradierea pulmonară cu doze mici la pacienții cu Covid este o măsură indicată și permite oprirea fazei „inflamatorii” și restabilirii funcționalității pulmonare, astfel că pacienții ies mai devreme de la terapie intensivă, și nici nu rămân cu sechele. Aspectele economice dar și cele „umane” sunt foarte evidente.
