Psiholog Fulop Cristina
Foarte mulți dintre noi au resimțit în ultimii doi ani un consum excesiv al resurselor proprii, ceea ce a însemnat deseori că repercusiuniunile au putut fi resimțite la nivelul majorității palierelor vieții. Astfel, adesea am constatat că ne simțim copleșiți psiho-emoțional și poate chiar incapabili să gestionăm stresorii cotidieni. Situațiile complexe pe care le traversăm sunt cu desăvârșire noi, și deci, necunoscute ca dimensiuni, implicații și efecte pentru majoritatea dintre noi, așa încât este firesc să ne îngrijorăm, să ne temem și să ne simțim neputincioși și, bineînțeles, chiar frustrați și furioși.
Recunoașterea și asumarea emoțiilor și stărilor pe care le experimentăm, constituie primii pași în vederea reducerii tensiunii interioare și apoi, deschizându-ne câmpul de conștiință, să ne putem focusa pentru identificarea celor mai corecte abordări în managementul problemelor. La polul opus, încercarea de a nu accepta trăirile și/sau de a le disimula, consumă enorm din resursele pe care le putem utiliza în scopuri constructive.
Mulți dintre noi am fost învățați să fim emotofobi, adică am învățat că „trăirile disconfortante sau negative nu sunt bune și trebuie să le evităm, chiar să fugim de ele, iar dacă, cumva se întâmplă să le simțim, să nu le asumăm, să le cosmetizăm sau să le disimulăm și să le ascundem, pentru că altfel am putea părea vulnerabili și asta este rușinos și ne poate distruge imaginea în fața celorlalți”. Nimic mai fals! Înțeleg așadar, că pentru unii dintre noi poate fi dificil să decelăm între emoțiile pe care le simțim și cu atât mai neplăcut poate fi, mai departe, să acceptăm că le simțim și să înțelegem că, împărtășindu-le cu alții și asumându-le, vom putea să le gestionăm mai bine. Aceasta este unica manieră sănătoasă de a proceda. Doar așa, vom fi în consonanță interioară.
Cum ne mai putem ajuta în situațiile dificile? Ajutându-i pe alții... Poate părea surprinzător acest răspuns, însă dacă ne gândim că majoritatea situațiilor dificile sunt dificile și deoarece sunt prea puțin în controlul nostru și maxim instabile, să facem lucruri pe care le putem controla, le putem dimensiona, ne va ajuta cu siguranță să ne simțim mai securizați și mai stabili. Să vedem că acțiunile noastre produc un plus de confort altcuiva, este de asemenea benefic, intrinsec.
Este de asemenea important să păstrăm rutine sănătoase în ceea ce privește somnul, hrana și programul de lucru, pentru că, din nou, ca să putem fi de ajutor este necesar să fim într-o formă cât mai bună, atât fizic, cât și psihic.
Și, nu în ultimul rând, să ne conservăm resursele înaintând în situație pas cu pas, pentru că, dacă ne anxietăm excesiv anticipatoriu (adică fără să avem motive, fără să existe un pericol real), imaginând scenarii catastrofice, vom risipi din resurse și, este posibil ca atunci, când și dacă vom avea nevoie cu adevărat, să nu mai avem suficient pentru a putea manageria optim situația.
