Psiholog Fulop Cristina
Deseori psihologii sunt acuzați sau măcar suspicionați, că psihologizează totul, adică, mai simplu spus că exagerăm având tendința de a da un pronunțat caracter psihologic oricărui fenomen, comportament, situație…
Realitatea este însă, că nimic din ceea ce este despre o persoană (ce face aceasta, ce simte, cum acționează) nu este nedeterminat psihologic, nici măcar faptul de a nu face nimic.
Așadar, pentru a asuma o astfel de realitate, este important să înțelegem că orice reacție, orice atitudine și orice comportament, oricât de elaborat, este un răspuns caracteristic interiorității psihice a persoanei respective. Sigur că, contextele situaționale sunt diverse și sigur că întâmplându-se lucruri în exteriorul nostru, acestea ne influențează acest răspuns. Imaginați-vă orice situație de viață la care participă mai multe persoane (să spunem 20). Sunt convinsă că ați putut observa că fiecare dintre cei prezenți a avut o altfel de reacție sub impactul unei intervenții anume, evidentă tuturor (exemplu: întreruperea alimentării cu energie electrică a unui spațiu de lucru). Chiar dacă au existat protagoniști care au încercat poate, să influențeze (direcționeze) deciziile altora, totuși, măcar unele dintre persoanele prezente, dacă nu toate, au ales să-și elaboreze comportamentul de răspuns în moduri diferite unele de altele. Aceasta este cea mai simplă exemplificare a afirmației de mai sus.
Știu că majoritatea dintre noi am fost educați și formați să gândim că ceea ce facem și ceea ce simțim putem pune în responsabilitatea altora. Ce auzeam deseori în copilărie și ne-a adus la aceste credințe arată cam așa: ”mă enervezi”, ”m-ai dezamăgit”, ”m-ai supărat”, etc…ceea ce în timp a structurat în interioritatea noastră convingerea că noi putem determina ce simt alții, dar și că ceea ce simțim noi poate fi determinat de către alții, și desigur și mai mult decât atât că, comportamentele noastre pot fi puse tot în responsabilitatea altora. De fapt, ceea ce simte și cum se comportă o persoană este întotdeauna despre sine, despre ceea ce gândește aceasta în legătură cu ceea ce se petrece în exterior. Bineînțeles, aceeași persoană este influențată în felul în care gândește și de o sumedenie de variabile interioare, care produc efecte asupra modului în care aceasta se raportează cognitiv la Realitatea exterioară. Pare dificil să ne asumăm că, toate răspunsurile noastre, indiferent de formă și intensitate, sunt alegeri personale unice și ne caracterizează întru totul ca persoane, respectiv ca personalități. Sigur că este mai simplu să continuăm să ne exonerăm de o parte de răspunderea personală pentru reacțiile și comportamentele noastre mai puțin agreabile, punându-le în sarcina altora, însă această abordare este și incorectă, dar mai ales nesănătoasă (atât pentru noi, cât și pentru relația pe care o avem cu acele persoane).
Înțelegem toți că asumarea responsabilității unei acțiuni, presupune asumarea consecințelor, a tuturor efectelor pe care acțiunea respectivă le presupune, le determină. Și acțiunea în sine, dar și toate rezultatele acesteia, contribuie ulterior la modelarea personalității și mai departe a alegerilor ce vor fi făcute de către persoana respectivă.
Așadar, înțelegând determinarea cognitivă a comportamentelor noastre acționale și emoționale, este ușor de asumat mai departe că orice realitate am observa și analiza în legătură cu o persoană este despre acea persoană, de la lucruri simple (cum este îmbrăcată, cât de ordonat este biroul ei, etc.) și până la aspecte comportamentale complexe (cum reacționează în conflict, etc.).
