Prof. univ. dr. Caius-Codrut Sarafoleanu
Chirurgia patologiei de graniță ORL s-a dezvoltat în contextul achizițiilor tehnologice, a constituirii echipelor multidisciplinare și perfecționării tehnicilor endoscopice.
Baza craniului (regiunea selară, paraselară, clivusul, joncțiunea cervico-craniană), spaţiile profunde (fosa pterigopalatină, fosa infratemporală), orbita şi căile lacrimale, apexul stâncii sau patologia esofagiană sunt abordate în echipe mixte în care specialistul ORL are un rol esențial.
Diagnosticul neuroradiologic, perfecționarea imagisticii, embolizarea preoperatorie, biomaterialele folosite pentru reconstrucția cranio-facială sunt elemente esențiale în progresul acestor tehnici chirurgicale complexe.
Diagnosticul și decizia chirurgicală se bazează pe elementele cunoscute, examen clinic atent, imagistică detaliată (CT, RMN, angiografie, etc), evaluarea comorbidităților și potențialilor factori de risc anestezico-chirurgicali și, evident, pe examenul histopatologic și imunohistochimic acolo unde este posibilă biopsia.
Indicația chirurgicală trebuie stabilită în funcție de diagnostic, abilitățile echipei operatorii, dotările existente în centrul medical și explicând detaliat pacientului toate riscurile, posibilele complicații și sechele.
Personal, consider că există „10 porunci” de urmat în acest tip de chirurgie și anume:
- Indicație corectă și realistă pentru abordarea endoscopică a bazei de craniu;
- Lucru în echipă – neurochirurg + ORL + anesteziolog + chirurgie vasculară + radiologie intervențională;
- Evaluarea corectă a pacientului, inclusiv toate detaliile imagistice;
- Nu exagerați/aveți grijă la prea multă stimă de sine, autoevaluarea corectă a abilităților echipei;
- Pregătire preoperatorie adecvată pentru a reduce riscurile;
- Instrumentar adecvat;
- Calea corectă pentru a ajunge la leziune – „culoare” de utilizat și tehnică chirurgicală scrupuloasă;
- Reconstituirea adecvată și corectă a defectelor bazei de craniu;
- Capacitatea de a gestiona potențialele complicații;
- Îngrijiri postoperatorii adecvate.
Aceste intervenții chirurgicale sunt de obicei complexe, timpul de lucru este prelungit, bogăția elementelor vasculo-nervoase foarte mare într-o zonă atât de mică, reconstrucția este delicată și, cel mai important, potențialul risc al complicațiilor crește în proporție geometrică în funcție de amploarea operației.
Chirurgia robotică nazală și transnazală nu este încă în uz datorită dificultăților tehnice legate de gradele de libertate ale brațelor robotului în contextul operațiilor prin două orificii de dimensiuni foarte mici. S-au făcut câteva prototipuri în laboratoare dar sunt încă în faza de design, cercetare și validare tehnică. Inteligența artificială este deja parte a unor proceduri de evaluare radiologică a regiunii nazo-sinuzale și bazei craniului și pe măsură ce bazele de date vor crește semnificativ ar putea deveni un element de luat în seamă în contextul deciziei terapeutice și a validării unor metode diagnostico-terapeutice din punct de vedere statistic.
