Dr. Mioriţa Toader
Introducere
Pacientul pediatric poate prezenta inflamații ale laringelui și arborelui traheobronșic din primele luni de viață și până la pubertate, fiecare etapă de vârstă imprimându-le caracterele ei. Marea varietate a laringitelor și traheobronșitelor copilului face necesară o clasificare a acestora după: evoluția clinică (acute și cronice), agentul etiologic (banale și specifice), localizarea strict laringiană sau laringotraheobronșică (laringite sau laringotraheobronșite), leziuni anatomopatologice (laringotraheite catarale, supurate, ulceroase, pseudomembranoase, hipertrofice, atrofice etc.).
Având drept caracter dominant disfonia, în laringitele cronice procesul inflamator rămâne mai strict localizat la laringe, interesarea arborelui traheobronșic fiind doar un fenomen accesoriu.
Laringitele cronice banale
Sunt mai frecvente în intervalul de vârstă 7-15 ani, mai des întâlnite la sexul masculin și constau în inflamația prelungită a mucoasei laringiene. Procesul de cronicizare a inflamațiilor laringiene este facilitat de o serie de condiții favorizante ce întrețin o iritație permanentă a laringelui, printre care amintim: obstrucția și infecția nazală și nazofaringiană datorată vegetațiilor adenoide, a rinosinuzitelor hipertrofice, a faringoamigdalitelor cronice, care afectează laringele prin forțarea acestuia de a respira doar pe gură și prin secrețiile ce coboară spre laringe.
Se întâlnesc trei tipuri de inflamație lezională:
- cataral,
- hipertrofic,
- atrofic.
1-Laringita catarală - este forma cea mai frecventă și mai benignă, în care mucoasa laringiană apare difuz hiperemică și acoperită de secreții mucoase. În cursul anumitor pusee acute de rinoadenofaringită, se supraadaugă o pareză a corzilor vocale, care este de obicei tranzitorie. Corzile vocale nu se mai pot apropia în timpul fonației, spațiul glotic apare sub forma unei paranteze, iar mișcarea corzilor poate fi limitată printr-un proces ușor de artroză a articulațiilor.
2-Laringita hipertrofică - este următoarea etapă a formei catarale datorită hiperplaziei epiteliului și a fibrozei mucoasei laringiene. Poate prezenta aspecte diverse:
laringita în ,,bob de orez,, în care hipertrofia apare sub forma unei tumefacții ovalare cu aspect edematos sau gelatiniform în porțiunea ligamentoasă a corzilor vocale, dar cu păstrarea unui spațiu triunghiular la nivelul porțiunii cartilaginoase.
3-Laringita atrofică - este cea mai rară formă de laringită cronică a copilului. Corzile vocale sunt subțiate, relaxate, concave, eventual cu un șanț longitudinal pe fața superioară.
Evoluția laringitei cronice banale a copilului variază în raport cu tratamentul local și tratamentul general, cauzal și de susținere, cu posibilitatea de a se vindeca sau în continuare de a se croniciza.
Profilaxia constă în combaterea cauzelor favorizante și mai ales în obișnuirea copilului de a păstra regulile de igienă laringiană: evitarea băuturilor prea reci, vorbitul încet, neforțarea vocii în timpul cântatului etc.
