Asist. Univ. Dr. Adriana Cojocaru
Chiar dacă acum câțiva ani ar fi fost mai dificil de crezut că există o corelație între microbiota intestinală și creier, acum se vorbește tot mai des despre acest lucru și se fac tot mai multe studii care evidențiază necesitatea alegerii unei alimentații, în concordanță cu coabitarea bacteriilor microbiene bune de la nivelul intestinului, pentru a combate tulburările afective.
Microbiota cuprinde microorganisme simbiotice comensale și patogene, cu rol principal în reglarea imunității. Astfel, toate acestea depind de factori precum naşterea, alăptarea, predispoziție genetică, factori de mediu, utilizarea antibioticelor, stresul emoțional și fiziologic etc. Microbiota intestinală comunică cu Sistemul Nervos Central (SNC) prin căile neuroimune, neuroendocrine și căile neuronale formând acest supranumit ax de reglaj. Sistemul nervos enteric și sistemul nervos central iau naștere din același țesut embrionar. Studiile recente au constatat rolul important al microbiotei în neuroplasticitate, atât la nivelul SNC cât și la nivelul SNE. Pentru fiecare 1 mesaj transmis prin nervul vag, de la SNC către intestin, există 6 mesaje de la intestin către SNC.
S-a demonstrat că unele componente ale microbiotei intestinale au efecte benefice în tulburările psihice prin secreția de neurotransmițători. Astfel tot mai multe sudii susțin că prezența unei afecțiuni medicale cronice, precum bolile inflamatorii intestinale, este adesea asociată cu rate mai mari de anxietate și depresie în comparație cu populația generală, mai mult, simptomele acestor afecțiuni sunt mai severe în perioadele de boală activă cu evoluție mai gravă la pacienții depresivi.
La pacienții cu Boala Chron (BC), anxietatea sau depresia apare de 5 ori mai frecvent decât în populația generală, iar la pacienții cu Colită ulcerativă (CU), anxietatea apare de aproape 4 ori mai des și depresia de 2 ori mai des decât la lotul de control. Alte studii au arată că două treimi dintre cei cu o tulburare de anxietate (65%) și peste jumătate dintre cei cu o tulburare de dispoziție (54%) au avut primul debut cu 2 ani sau mai mult înainte de diagnosticul Boală inflamtorie intestinală (BII).
Suferința BII este suficient de stresantă pentru a declanşa sau intensifica starea psihică, dar, totodată anxietatea sau depresia pot fi suficiente pentru a declanşa sau exacerba BII.
La copil și adolescent bolile inflamatorii intestinale pot perturba dezvoltarea psihomotorie şi fizică. În plus medicamentele administrate pentru controlul afecţiunii sau intervenţiile chirurgicale pot afecta dezvoltarea fizică și pot conduce la dezechilibre psihologice şi scăderea performanţelor şcolare. Este importantă alianța terapeutică, colaborarea dintre gastroenterolog-familie-psiholog-psihiatru-școală și medici din alte specialități.
Un studiu calitativ care evaluează utilizarea medicamentelor antidepresive pentru pacienții cu BII în cabinetele de gastroenterologie a constatat că majoritatea specialiștilor gastroenterologi (78%) și-au tratat pacienții cu antidepresive ca terapie adjuvantă, în special pentru durere sau dificultăți de somn. Jumătate au tratat în mod specific depresia sau anxietatea la pacienții lor, în timp ce restul, au trimis pacienții cu depresie la un specialist în sănătate mintală sau la medicul de familie. Majoritatea nu credeau că medicamentele antidepresive au influențat în mod direct BII, dar au observat că tratamentul tulburării comorbide a îmbunătățit calitatea vieții pacientului și a îmbunătățit capacitatea acestora de a gestiona BII.
Literatura clinică despre antidepresive sugerează că acestea sunt sigure și sunt la fel de eficiente atât pentru tulburările de anxietate, cât și pentru tulburările depresive. Mulți dintre pacienți, întrerup tratamentul în primele săptămâni sau luni, adesea din cauza efectelor secundare, limitând eficacitatea tratamentului, în special având în vedere recomandările ca tratamentul medicamentos să continue cel puțin un an.
Pacienții pot fi mai capabili să gestioneze efectele secundare sau să le tolereze în timpul inițierii tratamentului dacă sunt conștienți de ele, precum și de potențialele beneficii de a persista până când s-au adaptat la medicament. Efectele secundare gastrointestinale pot fi de îngrijorare deosebită pentru pacientul cu BII. Aceste reacții adverse sunt în general legate de doză și tind să scadă în primele săptămâni de tratament. În unele cazuri, poate exista o scădere în greutate la începutul tratamentului și o creștere în greutate mai târziu.
Psihoeducația cu accent pe efectele secundare poate ajuta ca pacienții să fie complianți la medicamentele antidepresive. Se cunosc puține date în ceea ce privește factorii de risc pentru distresul psihologic și în special factorii socio-economici asociați cu suferința psihologică din BII. Antidepresivele și terapiile comportamentale arată nu numai eficacitate în tratamentul depresiei și anxietății, dar pot să atenueze simptomele BII sau să scadă riscul de recidivă, deși dovezile sunt încă limitate.
Literatură de specialitate susține eficacitatea terapiilor cognitiv-comportamentale pentru anxietate și depresie. Terapia cognitiv-comportamentală a fost evaluată într-un studiu cu adolescenți cu depresie majoră și un studiu controlat randomizat la adolescenți cu depresie subsindromală. În ambele studii, tratamentul a redus semnificativ depresia și a îmbunătățit funcționarea globală.
Pentru cei care au avut și o tulburare de anxietate comorbidă, a existat și o reducere semnificativă a anxietății. Îmbunătățirile simptomelor psihiatrice au fost menținute la 12 luni de urmărire atât în probele pentru adolescenți, cât și pentru adulți, sugerând o bună durabilitate a efectului.
