As. Univ. Dr. Mirela Turaiche
Dr. Bianca Cerbu, Medic primar
Dr. Adela Teodora Benea, Medic rezident
Dr. Mădălina Șuba, Medic rezident
Rujeola (pojarul) este o
patologie infecțioasă, de etiologie virală, foarte contagioasă. Apare la
persoanele neimunizate anterior prin boală sau vaccinare. Rujeola se
transmite pe cale respiratorie, prin picăturile Flugge și are o perioadă
de incubație de 10 zile. Se manifestă prin simptomatologie nespecifică
(febră, tuse, cefalee, etc.), erupție tegumentară cu caracter progresiv
și semnul Koplik – patognomonic rujeolei. Diagnosticul se poate stabili
atât clinic cât și serologic. Terapia constă în tratarea
simptomatologiei și ulterior dispensarizarea posibilelor complicații
apărute.
Rujeola este produsă de virusul rujeolic, un virus cu ARN, care face parte din genul Morbilivirus, familia Paramyxoviridae.
Incubație de aproximativ 10 zile. Această perioadă este urmată de faza preeruptivă, care durează 3-4 zile și se poate manifesta prin febră, frison, cefalee, tuse, coriză, conjunctivită, simptomatologie digestivă. Pe parcursul celor 4 zile, severitatea simptomatologiei crește. Semnul Koplik este patognomonic pentru rujeolă și constă în apariția unor mici leziuni alb-albăstrui înconjurate de eritem. Petele pot implica întreaga mucoasă bucală și se estompează odată cu apariția exantemului, rămânând în locul acestora mici ulcerații numite „rest de Koplik”. Urmează perioadă eruptivă, moment în care apare erupția maculo-papulo eritematoasă nepruriginoasă. Erupția are caracter progresiv: apare inițial la nivelul feței și a gâtului, apoi la nivelul trunchiului, a brațelor și spre sfârșit la nivelul membrelor inferioare. Exantemul pălește lent în a 3-a sau a 4-a zi de la debut, în ordinea apariției acestuia.
Rujeola se transmite interuman, în majoritatea cazurilor pe cale respiratorie, picăturile Flugge. Focarele de boală se pot răspândi în comunități cu mai puțin de 10% dintre persoane sensibile. Cele mai frecvente cazuri apar între persoanele care locuiesc împreună, între copiii din aceeași unitate școlară și în cazul personalului medical. Virusul rujeolic poate rămâne contagios în aer până la 2 ore.
Contagiozitatea este foarte ridicată, aproximativ 95% dintre persoanele neimunizate anterior vor dezvolta boala după un contact cu o persoană cu rujeolă. Contagiozitatea maximă este atinsă în faza preeruptivă a bolii, cu 4 zile înainte de apariția erupției. Bolnavul este contagios inclusiv în primele 5 zile după apariția exantemului.
Imunitatea dobândită prin boală este solidă și durabilă pentru toată viața, în timp ce imunitatea obținută prin vaccinare este epuizabilă în timp, fiind recomandat un rapel de vaccin antirujeolic.
Rujeola poate fi diagnosticată pe baza caracteristicilor clinice, în special în perioada epidemiilor. Semnul Koplik este patognomonic rujeolei și apare devreme în boală. În ceea ce privește diagnosticul serologic, cele mai utilizate teste sunt cele de tip ELISA. Acestea diferențiază anticorpii antirujeolici de tip IgM de cei de tip IgG. Anticorpii antirujeolă de tip IgM indică o infecție acută cu virusul rujeolic. Aceștia sunt detectabili după aproximativ 5 zile de la apariția erupției și devin nedetectabili în următoarele 4-8 săptămâni de la apariția exantemului. Anticorpii antirujeolici de tip IgG indică imunizarea anterioară împotriva virusului rujeolic, dobândită fie prin boală, fie prin vaccinare antirujeolică.
Diagnosticul diferențial al rujeolei include alte boli manifestate prin exantem, febra, precum: rubeola, scarlatina, rozeola, boala Kawasaki, mononucleoza infecțioasă, enteroviroze, adenoviroze, alergodermii, primoinfecția HIV, leptospiroze, ricketsioze, sifilis secundar, etc.
Persoanele care prezintă un risc mare de a dezvolta complicațiile rujeolei sunt: copiii cu vârstă mai mică de 5 ani, adulții cu vârstă de peste 20 ani, femeile însărcinate și persoanele cu sistemul imunitar compromis. Cele mai des întâlnite complicații ale rujeolei interesează sistemul respirator. Printre complicațiile cauzate de virus, reamintim: pneumonia interstițială, laringita, bronșiolita capilară, complicații neurologice. Complicațiile date de imunodepresia indusă de rujeolă sunt: suprainfecții bacteriene din sfera ORL, tract respirator, reactivări de infecții virale, tuberculoză, candidoze, parazitoze.
Tratamentul în formele necomplicate constă în izolarea pacienţilor la domiciliu cu repaus la pat în perioada febrilă. Se păstrează o riguroasă igienă a tegumentelor și mai ales a mucoaselor pentru a evita suprainfecțiile bacteriene. Terapia constă în medicație simptomatică (antipiretice, antialgice, antitusive, antiemetice) și hidratare corespunzătoare. În cazul complicațiilor apărute prin suprainfecții bacteriene, tratamentul de primă intenție este antibioterapia. Aceasta este inițiată în funcție de etiologia infecției, ulterior fiind ajustată în funcție de rezultatele culturilor și a antibiogramelor.
Profilaxia nespecifică: izolarea pacientului cu rujeolă timp de 5 zile de la debutul exantemului şi supravegherea clinică a contacților.
Profilaxia specifică: imunizarea activă prin vaccinarea antirujeolică: vaccinul antirujeolic este un vaccin cu virus viu atenuat care asigură o protecție postvaccinală de 90-95%. Din 1976, în România, vaccinarea antirujeolică a fost introdusă în programul național de vaccinare la sugarii de 1 an.
În prezent, în programul național de vaccinare din România se utilizează vaccinul trivalent anti-rujeolă-rubeolă-oreion (ROR sau MMR) cu virus viu atenuat: prima doză la 1 an, urmată de un rapel la vârsta de 6-7 ani (la intrarea la școală).
Fiind un vaccin cu virus viu atenuat, vaccinul antirujeolic este contraindicat în sarcină și la imunodeprimați.
Concluzii
În perioada 01.01.2023 – 17.03.2024, în România au fost notificate 8845 de cazuri confirmate cu rujeolă, din care 9 decese (4 în județul Brașov, 3 în Municipiul București, 1 în județul Giurgiu și 1 în județul Mureș). În continuare, recomandarea pentru pacienți rămâne vaccinarea ca singură metodă eficientă de prevenție pentru anumiți patogeni respiratori, cu scăderea riscului de co-infecție și forme severe.
Bibliografie:
- Adrian Streinu-Cercel, Victoria Aramă, Petre Iacob Calistru. Boli Infecțioase – curs pentru studenți și medici rezidenți. Volumul 1, Editura Universitară „Carol Davila”.
- Dennis L. Kasper, Anthony S. Fauci. Harrison Boli Infecțioase. Ed 2. Editura All. 2020.
- Healthcare Professionals: Clinical Resources. (2024, March 7). Centers for Disease Control and Prevention. https://www.cdc.gov/measles/hcp/index.html.
