Dr. Ilinca-Teodora Chiricescu
În populația pediatrică, vitamina D este esențială în creșterea și dezvoltarea normală, în menținerea unui sistem imunitar sănătos și în prevenirea bolilor. Valorile normale variază în funcție de laborator, cu o medie în intervalul 30-80 ng/ml. Valorile incluse în intervalul 20-29 ng/mL sunt considerate insuficiente. Vitamina D reprezintă o familie de compuși sterolici, dintre care cei mai cunoscuți sunt vitamina D3 și D2. Vitamina D3 (colecalciferol) se sintetizează la nivelul dermului sub acțiunea radiației solare și este conținută în alimente de origine animală, în timp ce vitamina D2 (ergocalciferol) este prezentă în anumite alimente de origine vegetală. Odată ajunse în organism, suferă procese de metabolizare, cu transformarea lor în compusul activ -colecalciferol.
Un studiu realizat pe un lot de 1006 adolescenți din multiple țări europene a evidențiat faptul că 42% dintre aceștia prezentau nivele inadecvate ale vitaminei. În țara noastră, într-un studiu recent, s-au identificat nivele insuficiente la aproximativ 28% dintre pacienții investigați. În populația pediatrică, există o rată crescută a carenței de vitamina D, de 80%, în ciuda recomandărilor actuale de administrare de suplimente de vitamina D până la încheierea perioadei de creștere.
1. Sistemul imun
Vitamina D este cunoscută în special pentru rolul său în metabolismul fosfo-calcic și în sănătatea oaselor. Rolul său în imunitate a fost suspicat datorită asocierii rahitismului cu o prevalență crescută a infecțiilor, a manifestărilor alergice (dermatita atopică) și a bolilor autoimune: diabet zaharat de tip 1, scleroza multiplă.
Un studiu atestă faptul că rahitismul se asociază cu un răspuns slab la tratament în formele severe de pneumonie la copii, iar o meta-analiză recentă confirmă asocierea puternică între administrarea constantă de suplimente de vitamina D și rate mai reduse de infecții de tract respirator superior. Un review actual al unui lot de 7434 de pacienți pediatrici descrie o corelație strânsă între deficiența de vitamina D și mortalitatea în sepsis.
Bolile autoimune cu debut la vârsta pediatrică (diabetul zaharat de tip I, scleroza multiplă) sunt mai frecvente la persoanele care se expun limitat la radiațiile solare. Inflamația cauzată de limfocitele T este suprimată de către Vitamina D. Vitamina D reglează curenții de calciu de la nivel cerebral și protejează împotriva speciilor reactive de oxigen.
2.Sănătatea oaselor
Vitamina D este esențială pentru menținerea sănătății oaselor. Se recomandă administrarea profilactică de suplimente orale tuturor copiilor și sugarilor sănătoși încă de la vârsta de 7 zile, în timp ce alte țări o recomandă de la naștere. Este recomandată și profilaxia prenatală, dar și alte metode de profilaxie postnatală: regim igieno-dietetic și expunere suficientă la radiațiile solare.
În populația pediatrică, patologia scheletală principală asociată deficitului de vitamină D este rahitismul. Populațiile la risc sunt reprezentate în special de nou-născuții din mame cu nivel insuficient al vitaminei, sugarii alăptați (laptele matern conține un nivel scăzut de metaboliți ai vitaminei D), copiii care nu primesc suplimente pentru profilaxia rahitismului, patologii gastrointestinale care împiedică absorbția vitaminei (boala celiacă, fibroza chistică, atrezia de căi biliare), afecțiuni care împiedică metabolizarea vitaminei în compușii activi: boli cronice renale sau hepatice, medicamente.
Rahitismul se dezvoltă tipic în primele luni de viață. Manifestările timpurii sunt reprezentate de eșecul creșterii, iritabilitate și letargie. Acestea sunt urmate de deformări osoase, de tipul craniotabesului, bose parietale și frontale, plagiocefalie, fontanela anterioară largă după 8 luni, macrocranie, cifoză dorsală și lombară, mătănii costale și deformări ale membrelor.
Efectele pe termen lung ale asigurării unui nivel de vitamina D adecvat în copilărie sunt benefice în prevenția osteoporozei și a osteomalaciei. Densitatea minerală osoasă a unui adult depinde de masa osoasă maximă din viața acestuia și de rata de pierdere de masă osoasă. Masa osoasă maximă este atinsă în proporție de 80-90% în adolescență, prin urmare, vârsta pediatrică reprezintă un moment cheie în maximizarea masei osoase maxime și prevenția afecțiunilor osoase asociate cu vârsta. În plus, este dovedit că o creștere osoasă suboptimă în copilărie este cel puțin la fel de importantă ca pierderea de masă osoasă tardivă pentru dezvoltarea osteoporozei.
3. Sănătatea mintală
Deficitul de vitamina D este asociat cu multiple patologii din sfera neuropsihiatrică: schizofrenie, depresie, Alzheimer și tulburare de spectru autist. Numeroase studii epidemiologice și clinice au relevat o corelație semnificativă între carența de vitamina D și tulburarea depresivă. La baza mecanismului fiziopatologic se află localizarea la nivel cerebral a receptorului vitaminei D (VDR) și a enzimelor care o activează, mai preponderent în hipotalamus și în neuronii din substanța neagră. Vitamina D pare să aibă un rol cheie în dezvoltarea timpurie a creierului și în patogeneza tulburării de spectru autist.
Concluzii
Efectele vitaminei D sunt datorate naturii sale pleiotrope, a implicării în multiple procese de exprimare genetică și a rolului său cheie în metabolismul fosfo-calcic, care este implicat în numeroase mecanisme fiziologice și fiziopatologice. Prevalența carenței de vitamina D atât la nivel mondial, cât și local în țara noastră, face ca suplimentele orale cu aceasta să fie recomandate pe scară largă, cu diferențe locale între țări. Având în vedere importanța epidemiologică pe care deficitul vitaminei D o are și limitările actuale ale literaturii, este oportună derularea unor studii ample pentru a putea optimiza cunoștințele actuale despre rolurile ei în populația pediatrică.
