Prurigo cronic (PC) este o afecțiune caracterizată prin mâncărime intensă și leziuni secundare zgârieturilor. Deși este o entitate clinică specifică, poate fi secundară a numeroase afecțiuni.
Prurigo „apare din cauza unei sensibilizări neuronale la mâncărime și a unui ciclu mâncărime-zgâriere”. Originea poate fi dermatologică, în până la jumătate din cazuri, dar si sistemică, neurologică și psihiatrică/psihosomatică, multifactorială sau nedeterminată.
Management
După confirmarea diagnosticului, cauzele (Tabelul 3), trebuie investigate.
Afecțiuni dermatologice:
Dermatita atopică - Până la jumătate din PC au ca origine o afecțiune dermatologică, frecvent dermatita atopică, ce debutează frecvent în copilărie, existând antecedente familiale de boală alergică.
Scabia este asociată cu prurit sever, prin hipersensibilitate întârziată la proteinele acarienilor, care se agravează seara și noaptea.
Sunt asociate cu prurit semnificativ și cicatricile arsurilor sau cheloizii prin captarea fibrelor nervoase mici.
Lichen simplex cronic descrie dezvoltarea plăcilor lichenificate (piele îngroșată) și excoriațiilor cauzate de prurit, frecvent la nivelul scalpului, gâtului, antebrațelor extensorii, scrotului și picioarelor.
Prurigo nodularis, forma cronică autentică de prurigo, prezintă mai mulți noduli fermi, pruriginoși, simetrici, în principal pe suprafețele de extensie ale extremităților, frecvent cu antecedente de dermatită atopică.
Pruritul este o trăsătură caracteristică bolilor autoimune precum pemfigoidul bulos și dermatita herpetiformă.
Afecțiuni sistemice:
Pruritul din bolile sistemice se prezintă de obicei fără o erupție cutanată primară, apărând leziuni secundare: plăci lichenificate, excoriații și noduli de prurigo.
Insuficiența renală - Pruritul uremic este frecvent la pacienții cu dializă. Este adesea generalizat, proeminent pe spate, agravat seara și noaptea sau în timpul și la încheierea dializei.
Boala hepatică - Pruritul colestatic, din cauza afectării secreției bilei, este generalizat, inițial acral la nivelul palmelor si tălpilor, zone mai puțin frecvente pentru prurit. Afecțiunile asociate includ colangita biliară primară, colestaza intrahepatică a sarcinii, colangita sclerozantă, hepatita virală, colestaza indusă de medicamente și icterul obstructiv.
Pruritul poate apărea din cauza tulburărilor asociate diabetului zaharat: infecții cu dermatofite, xeroză, neuropatie diabetică și infecții cutanate cu Candida.
Pruritul generalizat poate fi semnul de prezentare al tumorilor maligne hematologice, apărând ocazional cu ani înainte.
În HIV pruritul a fost raportat la 45% dintre pacienți.
Pruritul poate rezulta din uscăciunea pielii indusă de medicament, în terapia sistemică cu retinoizi, sau asociată a fototoxicităţii, în doxiciclină. Pruritul însoțește frecvent utilizarea opiaceelor, în special intratecal sau epidural si agenții antineoplazici.
Tulburări neurologice (mâncărime neuropatică):
Prurit brahioradial este localizat si implică antebrațul dorsolateral proximal.
Notalgia parestetică determină prurit prin blocarea nervoasă a ramurilor posterioare a nervilor spinali.
Nevralgie postherpetică – 30-58% dintre pacienții cu nevralgie postherpetică prezintă prurit la locul herpesului zoster.
Rareori, în scleroza multiplă apar episoade recurente prurit generalizat, prin activarea sinapselor artificiale în zonele de demielinizare.