Dr. Mioriţa Toader
Integritatea căilor aeriene și digestive superioare și a aparatului acusticovestibular devine indispensabilă în perioada copilăriei, fiind necesară la orice vârstă pentru îndeplinirea normală a unor funcții vitale (respirația și nutriția) și a funcțiilor sociale precum auzul și vorbirea. Normala funcționare a nasului, faringelui, laringelui și urechilor este obligatorie pentru buna dezvoltare fizică și psihică a copilului.
Pentru o bună dezvoltare fizică și psihică a copilului este obligatoriu să existe o funcționare normală a nasului, faringelui, laringelui și a urechilor, îmbolnăvirea acestora fiind un pericol permanent pentru sănătatea micului pacient. Dacă facem referire numai la inflamațiile banale și specifice ale căilor aeriene superioare și ale urechilor, ne și ducem imediat cu gândul la complicațiile septice grave pe care aceste afecțiuni le pot genera: tromboflebita sinusului cavernos, nevrita optică de natură rinogenă, celulita și flegmonul orbital, meningita, tromboflebita sinusului lateral, abcesele otogene, endocardita și nefrita întreținute de un focar de infecție adenoamigdalian, reumatsmul infecțios, etc.
Tablou clinic
În urgențele ORL la copii atenția ne este atrasă în primul rând de unele simptome majore precum: dispneea accentuată, care de obicei este de tip inspirator cu tiraj, cornaj și coborârea laringelui în inspir, manifestată printr-o stare de hipoxie severă; oprirea bruscă, totală a tranzitului esofagian, însoțită de stare de agitație și durere retrosternală; starea toxicoseptică gravă cu punct de plecare otic, nazal, faringoamigdalan; hemoragiile masive, cu anemie secundară, putându-se ajunge până la starea de colaps.
Dispneea accentuată este întâlnită în următoarele afecțiuni: corpii străini laringotraheobronșici, laringotraheobronșitele sufocante ale sugarului și copilului mic, laringitele acute subglotice, malformațiile congenitale ale laringelui (angioamele laringotraheale, laringotraheomalacia, glota palmată, angioamele laringotraheale, traheocelul, fistule traheoesofagiene, fistule bronhoesofagiene etc.), papilomatoza laringiană, infecțiile acute traheobronhopulmonare, traumatismele laringiene, stenozele cicatriceale ale laringelui etc.
Oprirea tranzitului esofagian este însoțită de dureri retrosternale și de o stare de agitație și se întâlnește în cazul corpilor străini esofagieni, care constituie marea majoritate a cazurilor. Acest lucru mai poate fi prezent și în alte situații ca: formațiuni tumorale mediastinale care comprimă și colabează pereții esofagului, spasmele esofagiene (esențiale sau secundare unor leziuni ale pereților esogagului), corpii străini voluminoși ai laringelui și ai arborelui traheobronșic.
Starea toxicoseptică gravă se manifestă prin alterarea profundă a stării generale a copilului și se întâlnește în multe afecțiuni supurative și în complicații din sfera ORL pediatrică.
Stările toxicoseptice care necesită internarea de urgență sunt consecutive unor supurații perifaringiene cu forme anatomoclinice ce variază cu vârsta. Între 0 și 3 ani predomină adenoflegmoanele laterocervicale și submandibulare, urmate de abcesele retrofaringiene și mai rar de flegmoanele periamigdaliene. Intervalul de vârstă 3 și 7 ani predomină adenoflegmoanele, abcesele retrofaringiene, și apoi sunt treptat înlocuite de flegmoanele periamigdaliene. După vârsta de 7 ani, abcesele retrofaringiene sunt foarte rare, sunt puține adenoflegmoanele, marea majoritate o reprezintă supurațiile perifaringiene și mai ales flegmoanele periamigdaliene.
O atenție aparte o reprezintă stările toxicoseptice gave din unele otomastoidite ale sugarului, complicațiile venoase și meningoencefalice otogene, septicemiile din mediastinite și abcesele mediastinale după perforațiile esofagiene, celulitele și flegmoanele orbitale și tromboflebita sinusului cavernos cu punct de plecare rinosinusal.
Hemoragiile masive în sfera ORL au în general primordial ca punct de plecare faringele sau nasul. În cazuri rare sângerarea se poate produce la nivelul urechilor, esofagului, laringelui, arborelui traheobronșic. Sângerarea de la nivelul foselor nazale (epistaxisul) se datorează în primul rând traumatismelor prin accidentare (cădere, alunecare, accidente de circulație, lovire), mai ales între 3 și 7 ani ca grupă de vârstă. Rinitele grave din bolile infecțioase se pot manifesta prin epistaxis important, dar și în anumite discrazii sanguine sau anumite tumori (fibromul nazofaringian, sarcomul).
Cele mai frecvente sângerări de la nivelul faringelui apar în postoperator, mai ales după amigdalectomie, adenoidectomie, adenoamigdalectomie, sau în cazul traumatismelor accidentale faringiene, dar în mai mică proporție.
Profilaxie
Recomandăm câteva principii necesare în vederea prevenirii urgențelor otorinolaringologice la copii, afecțiuni cu atât mai frecvente și mai dramatice cu cât copilul este mai mic:
- examenul ORL periodic în vederea depistării precoce a diverselor afecțiuni inflamatorii ale căilor respiratorii și digestive superioare și ale aparatului acustico-vestibular
- prezentarea la medicul specialist la apariția oricărei tulburări care ar putea determina o urgență
- organizarea în cele mai bune condiții a transportului copiilor cu fenomene de urgență gravă ORL, spre centrele de specialitate bine dotate și cu personal specializat
- educația sanitară a părinților și a personalului din creșe, grădinițe, cămine, școli, în ceea ce privește căile de evitare a traumatismelor și a infecțiilor, a corpilor străini-cele mai frecvente cauze ale urgențelor-cu obligativitatea ulterioară a instruirii copiilor
- colaborarea, munca în echipă: otorinolaringolog, urgentist, pediatru, radiolog, anestezist reanimator.
