Dr. Raluca Elena Gavrilă
Faringitele acute reprezintă toate infecțiile din sfera faringelui, inclusiv faringo-amigdalite și amigdalitele acute. Marea majoritate a afecțiunilor căilor respiratorii superioare asociază și afectarea faringelui. Vârful de incidența în cazul acestei patologii este vârsta de 4-7 ani. Etiologia anginelor acute poate fi virală, bacterienă, parazitologică sau fungică. Sub vârsta de 3 ani etiologia este virală, iar peste vârsta de 3 ani mai frecvent identificăm etiologie bacteriană.
Amigdalita reprezintă o inflamație a amigdalelor. De cele mai multe ori acestă inflamație este cauzată de către virusuri (rinovirusurile, adenovirusurile, coronavirusurile, virusurile gripale și paragripale și virusul sincițial respirator). În cazul în care cauza este bacteriană – agentul bacterian responsabil în mod obișnuit de apariția amigdalitei acute este reprezentat de către Streptoccocus beta-hemolitic de grup A (aproximativ 30% dintre cazuri). Infecția cu Streptococul beta-hemolitic de grup A necesită o atenție aparte din cauza multiplelor complicații precoce și tardive ce pot apărea în cazul tratamentului necorespunzător sau incomplet al acestui agent patogen.
În cazul anginei acute de etiologie virală debutul este progresiv, cu simptome precum: febră, anorexie, odinofagie, halenă, disfagie, rinoree, hiperemie conjunctivală, tuse și disfonie. Uneori pot apărea depozite albiciose la nivelul amigdalelor palatine și la nivelul peretelui posterior al faringelui. Inflamațiile amigdaliene pot determina obstrucția căilor respiratorii superioare, manifestate clinic prin respirație orală, sforăit, tulburări de somn cu apnee în somn.
Complicația cel mai frecvent întâlnită în cazul faringitei acute de cauză virală este otita medie supurata cu suprainfecție bacteriană.
Abcesele amigdaliene și periamigdaliene, o complicație a amigdalitei acute.
Germenii incriminați în apariția abcesului sunt se găsesc în mod uzual în cavitatea orală (Streptococ beta-hemolitc, stafilococ auriu, anaerobi – fusobacterii).
Abcesul amigdalian este o infecție supurativă acută la nivelul țesutului profund din loja amigdaliană. Inițial prezintă o fază de celulită sau flegmon (reacție inflamatorie fără colecție purulentă), ulterior evoluează către abces (colecție purulentă). Copilul prezintă următoarele simptome: stare generală alterată, rinoree mucopurulentă, odinofagie (durere la înghițire) marcată predominant unilaterală, otalgie (durere în ureche) unilaterală, febră înaltă, sialoree (secreție excesivă de saliză), respirație cu miros fetid, trismus (vor deschide cu dificultate gura), voce amigdaliană și disfonie (răgușeală).
Suprainfecția amigdalitei cronice poate determina apariția abceselor amigdaliene. Angina de cele mai multe ori este asimptomatică, cu evoluție insiduoasă și poate trece neobservată de către pacient, dar în fundul criptelor amigdaliene infecția poate evolua, propagându-se la țesutul celular periamigdalian.
Cauzele ce determină apariția abceselor amigdaliene și periamigdaliene: angina acută bacteriană, angina acută din cadrul bolilor infecto-contagioase, infecții buco-dentare, erupțiile molarilor de minte inferiori.
Investigații imagistice: ecografie de părți moi la nivel cervical (evidențiază creșterea în dimensiuni a ganglionilor subangulomandibulari și laterocervicali și prezența unei colecții), computer tomograf cu substanță de contrast.
Ca tratament în primul rând trebuie asigurat aportul de nutrienți și lichide corespunzător prin intermediul unei perfuzii endovenoase cu glucoză si electroliți în cazul în care pacientul prezintă ca simptom asociat refuzul alimentației, antibioterapie emprică cu antibiotic cu spectru larg ulterior antibiotic țintit conform antibiogramei și simptomatice (antitermice, analgezice, badijonări bucale cu preparate cu glicerină și anestezină pentru reducerea odinofagiei, gargarisme emoliente cu infuzie de mușețel, comprese cât mai calde la nivelul regiunii cervicale). Dacă pacientul nu răspunde favorabil la administrarea tratamentului, atunci putem lua în considerare abcesul.
Abcesul periamigdalian evoluează foarte repede, iar în caz de eșec al tratamentului antibiotic se practică drenajul chirurgical. Intervenția se poate realiza în funcție de vârsta și complianța copilului cu anestezie locală sau anestezie generală.
Dacă abcesul amigdalian sau periamigdalian va rămâne netratat sau se va aplica un tratament necorespunzător, abcesul se poate răspândi la nivelul regiunii cervicale în țesuturile profunde, ce poate duce în timp la septicemie și mediastinită (inflamația zonei esofag-trahee). Complicațiile abcesului sunt reprezentate de către insuficiența respiratorie acută prin obstrucție de căi respiratorii superioare, pneumonie, tromboflebita venei jugulare interne, pseudoanevrismul sau eroziunea arterei carotide interne, necroze fasciale, meningită acută.
Amigdalectomia totală este recomandată în cazul pacienților care se încadrează în unul dintre următoarele criterii: prezența a mai mult de șase episoade de faringită streptococică într-un an; cinci episoade consecutive de faringită streptococică în doi ani consecutivi; trei sau mai multe infecții amigdaliene pe an în ultimii trei ani; purtător cronic de streptococ care nu a răspuns la tratamentul antibiotic.
Prin introducerea antibioterapiei precoce se poate realiza remisia inflamației și inclusiv prevenirea formării abcesului amigdalian și periamigdalian. Există și situații rare în care abccesul poate drena spontan. În majoritatea cazurilor prognosticul este favorabil.
