Prof. Univ. Dr. Doina Azoicai
Virusul respirator sincițial (VSR) este un virus sezonier, în principal cu vârfuri epidemice în lunile de toamnă, iarnă și primăvară (octombrie până în aprilie) și este o cauză prioritară a infecțiilor acute ale tractului respirator inferior la sugari și copiii de vârstă mică.
Particularităţi clinice ale infecţiei cu Virusul Respirator Sinciţial la copii şi la adulţi
Numărul mare de cazuri diagnosticate la vârsta copilăriei este consecinţa frecvenţei crescute a infecţiei cu Virusul Respirator Sinciţial (VRS) la anumite categorii de sugari și la copiii de până la 2 - 5 ani.
La nivel mondial, se estimează că VRS este responsabil pentru aproximativ 33 milioane de îmbolnăviri acute ale tractului respirator inferior, 3 milioane de spitalizări și până la 199.000 de decese în perioada copilăriei, majoritatea acestora (aprox. 97% dintre decesele produse în 2019), fiind înregistrate în țări cu un nivel socio-economic scăzut.
Anual în Statele Unite se înregistrează 2,1 milioane de copii sub vârsta de 5 ani diagnosticaţi şi supravegheaţi pentru infecţia cu VRS prin serviciile de asistenţă primară, fără spitalizare, iar 58.000-80.000 de copii, din aceeași categorie de vârstă, care sunt spitalizaţi. Cel mai mare risc de îmbolnăvire severă o reprezintă: prematurii, sugarii de până la 6 luni, copiii <2 ani cu boală pulmonară cronică sau boli cardiace congenitale, diversele categorii de copii cu imunosupresie de diverse cauze sau cei cu deficite neurofuncţionale, cum ar fi cele care favorizează dificultăţi la înghiţire sau de eliminare a mucusului acumulat la nivelul căilor respiratorii.
Majoritatea copiilor de până la 2 ani vor trece printr-o infecţie cu VRS fără manifestări majore şi chiar cu forme inaparente de boală, dacă nu prezintă diverse riscuri suplimentare. Rata de spitalizare pentru manifestările de tip bronşiolită sau pneumonie determinate de infecţia cu VRS este de 1-2% dintre copiii infectaţi până la vârsta de 2 ani. Sugarii mai mici de 6 luni dezvoltă ca simptome frecvente: iritabilitate, reducerea apetitului, apnee şi febră inconstant înregistrată. Chiar dacă pe timpul spitalizării unii dintre copii beneficiază de diverse tipuri de îngrijire de susținere, ca de exemplu a funcţiei respiratorii prin sistemul de ventilaţie mecanică, în cazul absenţei unor condiţii particulare de risc, evoluţia lor este favorabilă iar externarea este posibilă după câteva zile.
La nivel mondial, unul din 50 de decese în rândul copiilor între 0 și 5 ani și unul din 28 de decese în rândul copiilor cu vârsta cuprinsă între 1 lună și 6 luni sunt atribuite infecţiei cu VRS. (8)
Adulţii cu vârsta de 65 de ani și peste au o rată mai crescută a infecţiilor severe determinate de VRS astfel că pe lângă cele 60.000-160.000 de spitalizări, se pot înregistra anual un număr de 6.000-10.000 de decese. Grupele de adulţi aflaţi la risc crescut de evoluţie nefavorabilă pentru infecţia cu VRS sunt: vârstnicii, persoanele cu boli cardiace sau pulmonare cronice cât şi pacienţii cu imunosupresie de diverse cauze. Manifestările respiratorii pot avea o intensitate diferită dar, riscul complicaţiilor pulmonare şi mai ales decompensării bolii lor de bază reprezintă un element de pronostic nefavorabil sau deces.
Metode de prevenire ale infecţiei cu Virusul Respirator Sinciţial
Evoluţia metodelor de profilaxie urmăreşte:
- imunizare natural pasivă a sugarilor prin anticorpii materni transmişi transplacentar. Această posibilitate face necesară vaccinarea mamei în timpul gravidităţii, reducând astfel susceptibilitatea copilului imediat după naştere, până la momentul vaccinării acestuia cu primele doze de vaccin
- imunizarea artificial pasivă a sugarilor prin anticorpi monoclonali cu acțiune prelungită, administraţi la nou-născuţi şi sugari.
Necesitatea optimizării unui vaccin împotriva VRS a fost justificată de următoarele argumente: existenţa riscului ca majoritatea copiilor să fie infectaţi cu VRS până la vârsta de doi ani; posibilitatea reinfecțiilor frecvente şi după vârsta de 2 până la 5 ani; riscul crescut al sugarilor prematuri și copiilor mai mici de șase luni de a dezvolta forme severe de boală.
În perspectiva apropiată este prevăzută obţinerea autorizării pentru vaccinul VSR la femei în timpul sarcinii, fapt ce va asigura o protecţie eficientă pentru nou-născutul şi sugarul din primele luni de viaţă.
În concluzie, se remarcă faptul că implementarea măsurilor de protecţie non-farmacologică din perioada pandemiei COVID-19 a reprezentat un factor asociat cu reducerea activității VRS, ceea ce a determinat o modificare în dinamica epidemiologică de circulaţie a acestui virus. Alături de fenomenul de ,,restanţă imunologică”, în sezonul de infecţii acute respiratorii 2022/2023 evoluţia clinică a cazurilor a fost mult mai severă la copiii de până la 5 ani şi chiar la adulţii care au pierdut protecţia imună specifică. Dimensiunea epidemiei actuale ar putea indica faptul că lipsa de imunitate prin limitarea contactelor şi a circulaţiei populaţiei reprezintă un element suplimentar pentru redimensionarea strategiilor de prevenţie faţă de infecția cu VRS în contextul în care studiile clinice aduc în actualitate utilizarea atât a preparatelor vaccinale pentru imunizarea gravidelor, copiilor şi adulţilor cât şi a unor noi generaţii de anticopi monoclonali cu acţiune prelungită.
