Dr. Mioriţa Toader
Afectarea traumatică a urechii poate fi în toate cele trei componente ale sale și în toate perioadele existenței copilului. Traumatismele urechii ce se produc în viața intrauterină datorate traumatismelor abdominale ale femeii gravide se pot solda cu tulburarea sau oprirea în dezvoltare a aparatului acusticovestibular.
Etiopatogenie
Cauza determinantă cea mai frecventă a traumatizării auriculare o constituie accidentele și mai rar, dar posibile, actele de violență ale altor persoane. Dintre cauzele favorizante amintim: joaca, sporturile practicate în exces, spiritul de imitație, spiritul de bravură, lipsa de supraveghere a copiilor etc.
Traumatismul în sine poate fi direct prin lovire, tracțiune, tăiere, înțepare, mușcare, zdrobire, congelare, combustie etc. sau indirect prin iradiere la scheletul auricular a unei fracturi produse la nivelul bazei craniului prin cădere de la înălțime sau se pot produce prin compresiunile și decompresiunile bruște din timpul unei explozii.
Traumatismele urechii medii
Traumatismele urechii medii pot avea loc la nivelul tuturor segmentelor acesteia: timpan, pereții casei timpanului, oscioare, mastoidă.
Ruptura timpanului - se poate produce direct, indirect sau prin iradiere. Ruptura prin mecanism direct poate avea loc prin practicarea incorectă a toaletei urechii cu diverse obiecte (scobitori, andrele, agrafe de păr, bețe de chibrit etc.), prin încercările intempestive de extracție a unor corpi străini sau pătrunderea la nivelul urechii a unor soluții supraâncălzite sau a unor substanțe chimice. Indirect se poate produce brusc printr-o compresiune sau decompresiune a aerului din conduct sau din căsuța timpanului în timpul unei explozii sau prin aplicarea unei lovituri puternice cu palma, sau prin plonjare în apă sau iradiere la cadranul timpanal a unei fracturi oblice sau longitudinale a stâncii temporalului.
Tabloul clinic este dominat de o durere vie, uneori sincopală, cu hipoacuzie, ușoară otoragie și acufene. Examenul funcțional evidențiază o hipoacuzie de tip transmisie în general sau mixtă.
Auzul poate reveni la normal în câteva zile. Dacă apare o suprainfecție sau sunt și alte leziuni de vecinătate, prognosticul poate rămâne rezervat.
Diagnosticul este ușor dacă examinarea copilului se face imediat după accident, iar relatarea împrejurărilor este corectă. Dacă examinarea are loc cu întârziere și dacă local apare suprainfecția, lucrurile se pot complica.
Tratamentul urmărește în primul rând prevenirea suprainfecției și cicatrizarea membranei timpanice cât mai repede. De aceea trebuie evitată pătrunderea apei în ureche sau a oricărui lichid, păstrarea unei asepsii a conductului, suflarea corectă a nasului (nară cu nară, dar moderat nu puternic). Antibioterapia se recomandă în situația în care agentul traumatic nu a fost curat sau dacă local se constată anumite leziuni inflamatorii.
Profilaxia constă în educația copiilor de a nu își introduce diverse obiecte în ureche, nici măcar bețișoarele pentru toaleta urechilor, de a evita jocurile violente, evitarea metodelor brutale de represiune.
Hemotimpanul - este o colecție sanguină la nivelul căsuței timpanului, produsă prin interesarea unuia din pereții osoși, în special a peretelui labirintic, în cadrul unei fracturi transversale a stâncii. Aceasta este singura care respectă integritatea timpanului. Simptomele subiective sunt dominate de durere, hipoacuzie, senzație de plenitudine în ureche, acufene.
Evoluția se poate face spre:
- vindecare prin resorbție sau prin drenaj tubar
- spre otită medie supurată prin suprainfectare
- spre o surditate definitivă prin organizarea colecției sanguine
Terapeutic se administrează hemostatice, antibiotice, dezinfectante nazofaringiene, asigurarea unui bun drenaj nazal și o atentă dezinfecție nazofaringiană, și uneori chiar drenaj cu aspirație prin timpanotomie.
Traumatismele osiculare
Traumatismele ce pot duce la lezarea lanțului osicular sunt fie un șoc brusc pe mâna cu care copilul își face sau i se face toaleta urechii cu un obiect dur și ascuțit, fie căderea sau lovirea pe regiunea temporală sau temporo-occipitală în urma unui accident. Rămasă mult timp necunoscută și netratată se produc cicatrici vicioase, cu consecințe funcționale grave.
Ca simptome întâlnim dureri bruște în ureche, surditate de transmisie sau mixtă, acufene uneori otoragie.
Tratamentul vizează refacerea morfofuncțională a lanțului osicular prin metode cofochirurgicale. Timpul optim de efectuare a intervenției cofochirurgicale este de 4-5 luni de la accident.
Fracturile mastoidei - sunt extrem de rare și se încadrează de obicei în fracturile oblice ale stâncii temporalului prin șoc pe regiunea occipitală. Practic acestea pot fi neglijabile prin lipsa unor tulburări locale importante, dar pot deveni foarte periculoase dacă linia de fractură a interesat canalul nervului facial sau a deschis labirintul, cu pericolul unei meningite sau a paraliziei de facial.
Traumatismele urechii interne
Traumatizarea urechii interne se poate produce fie direct prin înțepătură accidentală profundă în ureche sau intraoperator, fie indirect prin șoc cranian, variații bruște ale presiunii atmosferice sau prin fracturi ale stâncii.
Tratamentul constă în repaus absolut, supraveghere neurochirurgicală, antibioterapie masivă pentru prevenirea suprainfecției. Ulterior profilaxia complicațiilor septice tardive constă în evitarea otitelor supurate prin igienă riguroasă nazofaringiană, eventual adenoidectomie, dar doar după liniștirea simptomatologiei subiective.
