Dr Mihaela Udrescu
Bolile inflamatorii intestinale (BII) sunt afecțiuni cronice, incurabile și invalidante, cu o incidență în continuă creștere. S-a constatat o creștere cu 71% a incidenței acestor boli din anul 2000 până în 2019. Această incidență este în continuă creștere. Prevalența cea mai crescută se remarcă la populația activă (grupa de vârstă 50-59 de ani), la ambele sexe. Țările nordice înregistrează cele mai înalte rate de prevalență, Norvegia ocupând primul loc.
Bolile inflamatorii intestinale sunt reprezentate de două entități: rectocolita ulcero-hemoragică (RCUH) și boala Crohn (BC).
Rectocolita ulcero-hemoragică (RCUH) reprezintă o afecțiune inflamatorie limitată la nivelul colonului și rectului pe când boala Crohn (BC) este o inflamație regăsită și în alte regiuni ale tractului gastro-intestinal (de la cavitatea bucală până la zona perianală).
Cauzele acestor afecțiuni nu sunt stabilite cu exactitate, dar se pare că ele ar fi consecința unei interacțiuni complexe între predispoziția genetică, mediu (microbiomul intestinal) și sistemul imunitar ale persoanei afectate.
Sunt boli cu mecanism încă neelucidat, mecanismele fizio-patologice cele mai probabile fiind cele autoimune sau infecțioase.
Au evoluție fluctuantă, cu pusee active și perioade de remisiune.
În timp ce rectocolita ulcero-hemoragică (RCUH) este limitată la mucoasa colonică, boala Crohn (BC) afectează transmural peretele intestinal (Fig. 2).
Referitor la leziunile perianale ale bolii Crohn se contată la nivel european o prevalență crescută în țările nordice (Norvegia, Suedia, Danemarca), dar și în Olanda, Germania. De asemenea este de remarcat o prevalență crescută în Ungaria.
În România se înregistrează o prevalență scăzută comparativ cu restul Europei.
De subliniat că nu se cunosc date exacte ale prevalenței acestor boli în multe țări europene atât din estul dar și din vestul Europei (ex: Franța).
De cele mai multe ori pacienții sunt diagnosticați după o perioadă îndelungată de la debutul simptomatologiei și frecvent ca urmare a instalării complicațiilor bolii.
Drumul unui astfel de pacient cunoaște numeroase trasee în sistemul medical, iar diagnosticul este stabilit frecvent în stadii avansate de boală.
Confruntându-ne cu cazuri complicate de boli inflamatorii intestinale, ne-am ridicat problema dacă putem scurta drumul de la debutul bolii până la stabilirea diagnosticul unui astfel de pacient.
Există elemente cheie pentru un diagnostic precoce al pacientului cu boală inflamatorie intestinală în medicina primară?
În acest sens s-a elaborat o scrisoare metodologică privind diagnosticul și tratamentul pacienților cu boli inflamatorii intestinale.
Scopul acestei scrisori este de a ajuta medicii de familie să identifice mai ușor și mai rapid un pacient cu boală inflamatorie intestinală. Odată identificat, acest pacient este recomandat să aibă un traseu bine stabilit și să fie trimis pentru confirmarea diagnosticului într-un centru integrat, cu expertiză în abordarea acestor patologii.
Monitorizarea și managementul corect al unui astfel de pacient, într-o echipă multidisciplinară, contribuie la supravegherea atentă și la identificarea rapidă a puseelor active de boală precum și la intervenții rapide și eficiente.
Principalele simptome cu care se prezintă un pacient cu boală inflamatorie intestinală (BII) la medicul de familie sunt:
- Diaree cronică
- Durere abdominală
- Fatigabilitate
- Scădere ponderală
Diareea cronică și durerea abdominală reprezintă simptome comune ale bolilor inflamatorii intestinale (BII) dar și ale altor tulburări funcționale digestive și de aceea diagnosticul diferențial este extrem de important.
Diareea cronică mai ales diareea sangvinolentă este frecventă în rectocolita ulcero-hemoragică, pe când pacientul cu boală Crohn are de obicei ca simptom central durerea abdominală cronică.
Fatigabilitatea și scăderea ponderală sunt consecința malnutriției și a malabsorbției din aceste boli.
Malnutriția se instalează prin faptul că pacientul își reduce aportul alimentar, deoarece constată că simptomatologia se agravează postprandrial.
Malabsorbția apare prin scăderea absorbției intestinale consecința leziunilor inflamatorii de la acest nivel.
Factorii de risc pentru apariția bolilor inflamatorii intestinale (BII) sunt reprezentați de:
- fumat (risc pentru BC)
- istoric de gastro-enterocolite infecțioase
- uz îndelungat de antibiotice sau antiinflamatoare nesteroidiene
- consum de alimente intens procesate, exces de glucide, proteine, deficit de fibre
- stres psiho-emoțional, depresie
Acești factori de risc sunt frecvent identificați în societatea actuală, mai ales în mediul urban și ar putea reprezenta explicația exploziei bolilor inflamatorii intestinale din ultimile două decade.
Elementelor cheie înalt sugestive de boală inflamatorie intestinală (BII).
Acestea sunt reprezentate de:
- diaree nocturnă
- prezența de produse patologice în scaun (sânge, mucus, puroi)
- scădere ponderală > 5%
- afectare perianală cronică (fisuri, fistule, abcese recidivante)
- asocierea manifestărilor extraintestinale (articulare, oculare, cutanate)
- rude de gradul I cu boli inflamatorii intestinale (BII)
- sindrom inflamator asociat tulburărilor de tranzit sau durerii abdominale:
- markeri serologici: PCR, VSH, fibrinogen
- markeri fecali: calprotectina fecală
Diagnosticul și tratamentul BII presupun o abordare integrată și multidisciplinară care să cuprindă o rețea locală, regională, națională de medici specialiști non-gastroenterologi instruiți cu privire la manifestările bolilor inflamatorii intestinale (BII) care să asigure o abordare diagnostică și terapeutică integrată și multidisciplinară.
Pacienții cu diagnostic confirmat de boală inflamatorie intestinală (BII) necesită monitorizare periodică (medic de familie, gastroenterolog) în vederea urmăririi respectării indicațiilor dietetice și a statusului nutrițional.
Complianța pacienților cu boală Crohn la recomandarea de oprire a fumatului reprezintă o necesitate. Urmărirea respectării terapiei indicate precum și supravegherea reacțiilor adverse asociate tratamentului sunt alte elemente esențiale monitorizării la medicul de familie a unui pacient cu boală inflamatorie intestinală (BII).
