Dr. Ioana Munteanu
Tulburările respiratorii în timpul somnului (TRS) sunt secundare unui grup heterogen de cauze și au multiple consecințe asupra sănătății și calității vieții pacientului.
În România nu există un program sistematizat de monitorizare a prevalenței TRS, de aceea identificarea și tratarea precoce se bazează pe cunoștințele medicului. În acest sens, a fost elaborat recent primul Ghid de Management al pacientului adult cu tulburări respiratorii în timpul somnului, prin implicarea unei echipe multidisciplinare formată din 38 de specialiști în somnologie (pneumolog, cardiolog, medicina muncii, neurologie, ORL, medicină de familie, diabetologie, chirurgie și ATI) și care își propune abordarea unitară a patologiei asociate respirației în timpul somnului, în contextul în care mijlocele de investigație și tratament au cunoscut o evoluție importantă pe plan mondial și la noi în țară.
Efectele imediate ale TRS sunt hipoxie intermitentă, fragmentarea somnului, variații ale ritmului cardiac, ale tensiunii arteriale și a presiunii intratoracice. Aceste tulburări fiziologice acute pot evolua pe termen lung și induce HTA de multe ori rezistentă la tratament, AVC, tulburări de ritm cardiac, scăderea funcției cognitive, alterarea stării de spirit, a calității vieții și moarte prematură.
Clasificarea internațională a tulburărilor respiratorii de somn, versiunea 3 (ICSD-3)(1), ce nu a mai fost actualizată din 2014, le împarte în cinci categorii principale:
- apnee în somn de tip obstructiv (ASO)
- apnee în somn de tip central (ASC)
- hipoventilația asociată somnului
- hipoxia asociată somnului
- simptome izolate sau variații ale normalului ce pot fi întâlnite într-un număr mare de patologii atât la adult cât și la copil.
Dintre acestea, apneea obstrucitvă de somn (ASO) este cea mai răspândită tulburare. Ea este caracterizată prin episoade recurente de obstrucție a căilor respiratorii superioare în timpul somnului. Acestea asociază cicluri de desaturare și reoxigenare, hiperreactivitate simpatică și modificări ale presiunii intratoracice și abdominale. Această luptă a organismului pacientului de a înlătura obstrucția de la nivelul gâtului poate genera transpirații nocturne, nicturie (urinare frecventă) și fragmentarea somnului cu oboseală și somnolență diurnă.
Când suntem în fața unui pacient cu ASO?
Pacientul poate avea simptome specifice iar suspiciunea de Sindrom de apnee în somn (ASO) se va ridica în prezența a cel puțin două condiții dintre următoarele: sforăit, apnei sesizate de anturaj, somn neodihnitor, cefalee matinală, somnolență sau oboseală diurnă marcată, nicturie, senzație de sufocare în somn, fragmentarea somnului sau insomnie, disfuncție cognitivă sau tulburări de memorie. De asemenea, prezența oricăreia dintre următoarele comorbidități poate fi orientativă în acest sens:
- Obezitate sau exces ponderal;
- Hipertensiune arterială rezistentă la tratament;
- Diabet zaharat tip II;
- Tulburări de ritm cardiac, în special fibrilație atrială;
- Accidente vasculare cerebrale sau atacuri ischemice tranzitorii;
- Insuficiență cardiacă cronică;
- Astm moderat sau sever;
