Dr. Ioana Munteanu
Aspecte legate de fumatul pasiv au fost mai recent abordate în literatura de specialitate, dar ele sunt importante din cel puţin două puncte de vedere: efectele acestuia asupra sănătăţii şi implicarea lui în iniţierea fumatului la tineri. Noţiunea a fost introdusă ca fumat involuntar, ulterior sub alte denumiri: fumat pasiv, expunere la fumul de ţigară, fumat la „mâna a doua”. Datorită compoziţiei sale similare fumului inhalat de fumător (conţine peste 4000 de substanţe chimice din care 40+ sunt cancerigene) şi efectelor pe care le are asupra organismului (atât la adult cât si la copil), fumatul pasiv a fost inclus de către Agenţia pentru Protecţia Mediului în clasa A cancerigenă, în aceeaşi categorie cu azbestul, benzenul şi radonul.
Care ar fi efectele sale asupra copilului?
Se discută practic de trei modalităţi de expunere: prenatală – mama fumătoare inhalează compuşii toxici din fumul de ţigară şi îi transmite prin cordonul ombilical fătului, postnatală – expunere directă sau transmitere prin lapte, particule de pe haine, păr, maşină, etc. şi educaţională în adolescenţă când exemplul părinţilor poate fi un important factor de iniţiere a fumatului.
Principala consecinţă a expunerii în perioada pre şi perinatală este hipoxemia cronică a fătului. Nicotina determină vasoconstricție la nivel placentar, inducând hipoxie fetală și instalarea așa numitului sindrom de dezvoltare intrauterină insuficentă, ce apare la 8-10% din feții mamelor fumătoare. Acesta are repercursiuni asupra dezvoltării pulmonare și poate fi asociat unor tulburări de somn ce pot persista până la maturitate.
Vis a vis de dezvoltarea pulmonară, căile respiratorii mici se formează din stadiul canalicular (săptămâna 17-27 de sarcină), sunt complete ca număr la naștere și își continuă dezvoltarea după naștere dublându-și diametrul și triplându-şi lungimea până după pubertate. Alveolele încep să se formeze în ultimul stadiu, sacular și își continuă evoluția în primii 3 ani de viață cu multiplicare și creștere în volum până după pubertate. La copii prematuri s-a constatat o reducere a fluxului respirator dar nu și a volumului pulmonar, comparativ cu copii născuți la termen. Aceasta este ipoteza creșterii disproporționate, conform căreia la copii cu sindrom de creștere intrauterină insuficientă, căile aeriene sunt mult mai subțiri şi nu se dezvoltă în acelaşi sens cu parenchimul pulmonar, ceea ce ar da reducerea de flux și ar putea explica apariția wheezingului la copilul mic.
Dacă ne referim la cel de al doilea aspect conform datelor din literatură, sindromul de dezvoltare intrauterină insuficientă este asociat cu tulburări de somn la copii cu vârste între 4-7 ani, iar la cei cu greutate sub 1500g aceste tulburări pot persista şi în adolescenţă (întârzierea iniţierii somnului). În general, la copil acestea sunt de tipul parasomniilor (somnambulis, bruxism, enurezis, coșmaruri), hipersomniilor, ce se manifestă cu somnolență sau agitație extremă (apneea în somn sau alte tulburări respiratorii) sau restricționări voluntare ale somnului (de exemplu în adolescență sau legate de orele de școală).
La copilul expus fumatului pasiv, cel mai frecvent apar întârzieri în inițierea somnului, tulburări respiratorii (sforăit, apnee), parasomnii, somnolență excesivă diurnă sau tulburări globale ale acestuia.
Sunt notate mai multe ipoteze privind mecanismele de inducere ale acestora printre care :
În condițiile expunerii prenatale intervine același mecanism al vasoconstricției și necrozei placentare ce induce hipoxemie fetală. Aceasta se poate asocia cu leziuni cerebrale cu scăderea pragului de excitare (de trezire) la stimuli auditivi și capacitate anormală de trezire spontană. Sunt acei copii care se trezesc și plâng la cel mai mic zgomot, somnul devine neodihnitor și poate avea repercursiuni neurologice și comportamentale.
Alte studii sustin experimentarea unor fenomene de sevraj nicotinic. La adult, în timpul perioadei de renunțare la fumat există tulburări marcate ale somnului de tipul: insomniei, fragmentării acestuia, latenței, eficienţei însoţite de somnolenţă diurnă. Acestea se pot întâlni frecvent și la copil în primele zile după naştere dacă mama a fumat pe toată perioada sarcinii.
Continuarea fumatului sau reluarea acestuia după naștere poate induce sau exacerba o serie de boli cu evoluţie cronică ce pot afecta suplimentar somnul. Fumul de țigară prin compoziția sa are rol atât de inductor cât și de tigger în astmul bronșic prin peristența fenomenului de creștere pulmonară disproporționată, hiperreactivitate bronșică și micșorarea diametrului căilor respiratorii.
Depunerea de particule din fumul de țigară la nivelul nasului copilului determină obstrucții ce exacerbează sforăitul, întrețin infecții la nivelul nasului, gâtului și urechii , dezvoltarea de vegetații adenoide, hipertrofie amidaliană ce pot conduce în final la Sindrom de apnee in somn. Otitele frecvente pot fi consecința acestei expuneri și pot afecta suplimentar somnul. Acestea sunt mai des întâlnite dacă copilul doarme în același pat cu mama fumătoare ce este purtătoare de particule prin haine, păr etc.
Numărul de țigări fumate nu este important,.tulburările de somn apar indiferent de cantitate, dar pot fi de tipuri diferite. La valori de peste 10 ţigări scad perioadele de somn profund, continuitatea acestuia și copilul are perioade lungi de treaz. La valori mai mici de 10 ţigări, copilul are mişcări frecvente ale corpului în timpul somnului cu fragmentarea acestuia.
Riscul de apnee însă este dependent de doză. La mamele fumătoare a peste 10 țigări/zi riscul este de 2.76 asociat unei greutăți mici la naștere și transpirațiilor nocturne. Fumatul patern a peste 20 tigări/zi determină o prevalență a sforăitului și apneei la copil la 8.8% comparativ cu 5.5% la nefumător.
Dintre parasomni, bruxismul este prezent la 88% dintre copii și frecvent asociat fumatului pasiv la copiii expuşi zilnic şi cu părinţi fumători de peste 10 ţigări/zi.(12)
Care ar fi consecințele?
Repercursiuni asupra dezvoltării cerebrale cu modificări fiziologice şi comportamentale ulterioare ca de exemplu: obezitate, depresie, interiorizare sau externalizare, deficit de atenţie, hiperreactivitate, tulburări comportamentale. Acestea sunt frecvente în primii 12 ani atunci când se definitivează structura plămânului, creierului și pot apare dezechilibre hormonale.
În concluzie
Expunerea pasivă la fumul de țigară este unul dintre cei mai importanţi factori de risc modificabili ce influențează dezvoltarea pulmonară prenatală şi postnatală și induce tulburări de somn, adesea neglijată.
Interzicerea fumatului susţinută de legislație, lansarea de programe educaționale pentru populație și asigurarea unor programe de renunțare la fumat fără discontinuități pot constitui premizele unei limitări a expunerii și a consecințelor acesteia.
