Scheletul se construieşte şi se reînnoieşte permanent pe parcursul vieţii, depozitând calciu şi alte minerale. Atunci când organismul are nevoie de mai mult calciu în sânge decât poate obţine în momentul respectiv din alimente, va mobiliza calciul din oase. În mod normal, în prima parte a vieţii predomină depozitarea, iar apoi procesul se inversează.
Demineralizarea se accentuează la femei odată cu menopauza, iar la bărbaţi după vârsta de 65 de ani. Oasele devin fragile şi cedează uşor atunci când sunt supuse unor solicitări minore. Vertebrele, şoldurile şi antebraţele sunt cele mai frecvente sedii ale fracturilor de fragilitate. Această deteriorare a calităţii osului se numeşte osteoporoză. Ea se instalează treptat, silenţios, fără a fi resimţită până când scheletul ajunge atât de fragil încât vertebrele se tasează fără a fi supuse vreunui şoc, spatele se curbează, apar dureri persistente, iar la o simplă cădere de la propria înălţime oasele se fracturează.
Principalii factorii de risc pentru osteoporoză sunt: sexul feminin, rasa albă, statura mică şi greutatea corporală redusă, istoricul familial de fracturi de fragilitate, înaintarea în vârstă, nivelul hormonilor estrogeni în cazul femeilor (dacă menopauza s-a instalat înainte de 45 de ani, gradul de risc creşte), existenţa altor boli ce afectează direct sau indirect osul (afecţiuni tiroidiene şi paratiroidiene, boli intestinale ce împiedică absorbţia calciului, poliartrita reumatoidă), unele tratamente care nu pot fi întrerupte (corticosteroizii – utilizaţi în astm, boli inflamatorii reumatismale sau ale colonului şi alte afecţiuni, unele diuretice, antiacide cu aluminiu, medicamente antiepileptice, tratamentul cancerului de prostată). Alţi factori ţin de modul nostru de viaţă: fumatul, consumul excesiv de cafea şi alcool, sedentarismul, expunerea redusă la soare (utilizarea cremelor de protecţie solară, necesară pentru evitarea unor afecţiuni ale pielii, ne reduce dramatic capacitatea de a sintetiza vitamina D).
Ce putem face pentru a depista pierderea de masă osoasă şi a lua atitudine înainte de apariţia fracturilor? Primul pas este consultul efectuat de un medic specialist endocrinolog sau reumatolog, care va indica momentul oportun pentru măsurarea densităţii minerale osoase cu ajutorul unui aparat numit osteodensitometru Cu aparatele de ultimă generaţie rezultatele măsurate sunt precise, iar expunerea la razele X este foarte redusă ca doză, suprafaţă şi durată, fiind practic comparabilă cu aceea acumulată de organism într-o zi obişnuită de vară la plajă. Efectuarea investigaţiei DXA este nedureroasă, nu necesită o pregătire specială în prealabil şi nici administrarea vreunei substanţe. Rezultatele se eliberează de medicul examinator pe loc, după câteva minute necesare interpretării acestora, iar pacientul poate părăsi de îndată clinica, nefiind necesară o perioadă de recuperare după examinare. Următorii paşi de făcut vor fi stabiliţi împreună cu medicul care a recomandat investigaţia, în funcţie de rezultatele acesteia. Menţinerea sănătăţii sistemului osos este un drum lung cât o viaţă – să facem aşadar primul pas!
Dr. Delia Simion- medic specialist reumatologie cu competenta pe
DEXA-OSTEODENSITOMETRIE.
