Lector Univ. Dr. Iulia-Magdalena Toma
Titlul articolului de față poate intriga multe persoane din sfera medicală. Înainte de a respinge lecturarea articolului, vă invit să vă amintiți că prin artă avem astăzi primele datări ale patologiilor pe care le tratăm zilnic în secția de reumatologie. Primele urme de artrită (anul 4500 î. Hr.) au fost descoperite în săpăturile arheologice din statul Tennessee. De asemenea, însemnări în piatră (anul 200 d. Hr.) descriu deformări observate în osteoartrita mâinii. Descrierile oficiale târzii ale artritei reumatoide datează din anul 1800; iar termenul de artrită reumatoidă a intrat oficial în practica medicală abia în anul 1859. Ceea ce vrem să sugerăm este că arta ne-ar putea ajuta să oferim un plus terapeutic pacienților noștri cu patologii reumatologice.
Efectul muzicii asupra pacientului reumatic
Indiferent de forma de manifestare, arta poate reprezenta parte a terapiei reumatologice a pacientului privit dintr-o perspectivă holistică. Efectele muzicii, ca terapie complementară, reprezintă un nou orizont pentru medicină. Pentru o mai bună înțelegere a subiectului menționăm termenul general - terapie prin muzică - care să includă, pentru moment, protocoalele terapeutice utilizate cu ajutorul muzicii (muzicoterapie sau terapia cu stimuli muzicali).
Începând cu secolul 20, muzica devine o terapie activă pentru pacienții reumatici. Popoarele primitive care utilizau muzica din perspectiva animistică; în epoca barocă se foloseau beneficiile muzicii în reducerea durerii iar în epoca romantică muzica în terapie a reprezentat doar un concept.
În prezent sunt dovedite științific multiple beneficii ale terapiei prin muzică la pacienții cu patologii reumatice:
- reduce anxietatea;
- ameliorează durerea;
- scade tensiunea arterială sistolică;
- scade frecvența cardiacă;
- crește calitatea vieții (împreună cu exercițiile fizice terapeutice).
Aceste efecte favorabile par a avea următoarele mecanisme de acțiune:
- stimularea eliberării de endorfine și modularea nivelului de catecolamine cu efecte pe scăderea tensiunii arteriale, frecvenței cardiace și respiratorii și a nivelului de acid lactic sanguin;
- inducerea relaxării și a distragerii atenției, cu efecte pe senzația de durere și pe detensionarea musculară la nivelul zonei lezate.
Având în vedere prevalența ridicată a tulburărilor psihice, în special la pacienții cu patologii cronice, rolul muzicii ca o metodă de a oferi eliberare, alinare și conexiune emoțională, împreună cu ameliorarea simptomatologiei, este major. Bineînțeles, să nu uităm că este o terapie neinvazivă, cu costuri reduse și fără efecte adverse.
Patologiile reumatice și terapia prin muzică
Următoarele patologii reumatice au utilizat terapia prin muzică în protocolul terapeutic:
- Artrită reumatoidă;
- Spondilita anchilozantă și artrita psoriazică;
- Osteoartrită;
- Gută și dureri articulare;
- Fibromialgie.
Unul dintre motivele pentru care aceste patologii au fost luate în considerare pentru terapia prin muzică este și faptul că au implicații la nivel de sănătate mentală (spre exemplu, corelația dintre artrita reumatoidă și anxietate, depresie și alte tulburări cognitive).
(Medivizor: No Mozart effect? Music and health.)
Metode ale terapiei prin muzică în sectorul reumatologic
Terapia muzicală testată și aplicată poate fi diferită:
- ascultarea pasivă a muzicii: fond musical liniștit, pentru 30 de minute, pe parcursul infuziei cu antiinflamatori; creația compozitorului classic W. A. Mozart, pentru 1 oră/zi, dimineața, pe parcursul a 14 zile sau pentru 20 minute/zi, pe parcursul a 16 zile; muzică tradițională chineză, pentru 30 de minute x 2/zi, în timpul terapiei de 28 de zile cu supliment funcțional pentru articulații; melodii preferate, pentru 5 minute, în interiorul aparatului de RMN;
- implicarea activă a pacienților prin interpretarea efectivă la diferite instrumente muzicale: clopote;
- exerciții aerobice concomitent cu terapia prin muzică.
Ceea ce este important de reținut este că nu orice melodie, gen sau stil muzical se aplică în orice condiții. Există o gamă întreagă de variabile care trebuie luate în considerare (spre exemplu, adaptarea melodiilor la gustul muzical, educația și preferințele pacientului sau la ritmul și tipul exercițiilor de kinetoterapie. Prin urmare, terapia prin muzică are un înalt grad de individualitate și necesită expertiza unui cadru specializat.
Echipa necesară
Bineînțeles, pentru aplicarea terapiei prin muzică, în oricare din formele ei, sunt necesare cunoștințe avansate de muzică și medicină. Soluția nu constă în calificarea muzicală ulterioară a personalului medical din sfera reumatologiei, ci doar în completarea echipei prin prezența, spre exemplu, a unui muzicoterapeut care a absolvit un program științific și acreditat în acest sens.
Echipa medicală, muzicoterapeutul/specialistul în terapie cu stimuli muzicali și medical reumatolog reprezintă un tot fără de care nu am putea să vorbim de terapie prin muzică și de transdisciplinaritatea muzică-medicină. Prin urmare, să ne lărgim echipa și să luăm în considerare chiar și un „muzician” care poate pune o „piatră” în terapia pacientului cu patologie reumatică.
Limitările cercetărilor realizate
Relevant de subliniat este faza timpurie în care se află, momentan, terapia prin muzică. La nivel mondial se utilizează diferite protocoale, însă, fără a avea un procedeu standardizat de terapie prin muzică.
Și totuși, dacă limitările ar fi optimizate, oare cât de eficientă ar deveni terapia muzicală? Ar fi terapia prin muzică atât de potențată, încât să concureze cu terapiile convenționale la pacienții fără răspuns la tratament? Există multiple întrebări pe care ne dorim să fie luate în considerare. Răspunsurile le vom afla doar prin cercetare și prin deschiderea opțiunilor terapeutice pe care le folosim înspre noutate, inventivitate și creativitate.
În loc de concluzie
Diversitatea, inclusivitatea, inovația și dorința de a oferi ce este mai propice pacienților noștri reprezintă deziderate ale fiecărui medic indiferent de specialitatea aleasă. Terapia prin muzică nu reprezintă o concurență pentru personalul medical ci reprezintă un ,,tovarăș” pe acest drum de slujire al pacientului.
