Prof. Univ. Dr. Cătălina Poiană
În ultimii ani, pacienţii cu DZ2 au beneficiat de opțiuni terapeutice inovatoare superioare medicaţiei antihipoglicemiantelor vechi, care împreună cu o dietă adecvată și exerciții fizice, îmbunătățesc controlul metabolic, promovează pierderea în greutate, scad mortalitatea de cauză cardiovasculară şi reduc progresia bolii renale.
Dintre aceste terapii antidiabetice care au revoluţionat abordarea terapeutică şi managementul pacientului cu DZ2 se numără clasa analogilor de GLP1ra şi ai SGLT2i.
Moleculele clasei de GLP-1ra au calitatea de a reduce glicemia prin stimularea secreţiei de insulină şi reducerea secreţiei de glucagon într-o manieră dependentă de glucoză.
Plecând de la date fiziologice concrete legate de prezenţa receptorilor de GLP1 în mai multe ţesuturi şi organe (pancreas, plămâni, inimă, vase de sânge, sistem imunitar, sistem digestiv, ficat, creier, rinichi), această clasă de medicamente îşi dovedeşte excelentele beneficii metabolice dar şi extrametabolice.
Prin întârzierea golirii gastrice în etapa postprandială timpurie, aceste molecule pot regla glicemiile postprandiale dar promovează şi saţietatea precoce, aspect care explică şi pierderea în greutate, independent de dietă. La nivelul creierului, date recente arată că au capacitatea de a scădea neuroinflamaţia, inhibă senzaţia de foame prin scăderea apetitului, îmbunătăţeşte funcţia cognitivă.
La nivelul vaselor de sânge, GLP1ra îmbunătăţesc vasodilataţia, funcţia endotelială, stabilizează fluxul de sânge, scad agregarea plachetară şi stabilizează placa de aterom. Ca urmare a acestor efecte, la nivel cardiovascular se înregistrează beneficii remarcabile prin scăderea inflamaţiei, a metabolismului acizilor graşi îmbunătăţind tensiunea arterială sistolică, funcţia cardiacă şi per ansamblu, scad efectul nociv al factorilor de risc cardiovasculari. Asupra profilului lipidic, date importante arată o scădere semnificativă a concentraţiei totale de colesterol şi a LDL colesterol, a trigliceridelor, în cursul tratamentului cu GLP1ra.
Cele mai impresionante efecte ale GLP1ra se regăsesc la nivelul pancreasului şi ficatului. Efectele de reducere a fibrozei hepatice în steato hepatită precum şi ameliorarea bolii ficatului gras non-alcoolic sunt déjà cunoscute de gastroenterologi.
În lumina acestor date şi descoperiri ştiinţifice remarcabile, GLP1ra şi SGLT2 devin clase terapeutice care escaladează recomandarea terapeutică iniţială, aceea de antihiperglicemiante şi reuşesc să aducă lângă pacientul cu diabet tip 2 atât medicul endocrinolog, cardiolog şi nefrolog pentru a individualiza abordarea terapeutică şi a acţiona eficient pe toate componentele sindromului reno-cardio-metabolic, care de fapt este abordarea corectă şi integrată a acestor pacienţi.
