Prof. Univ. Dr. Alina Popescu
Abcesul hepatic este o afecțiune potențial letală, ce se caracterizează prin prezența unei colecții purulente, cel mai adesea de cauză bacteriană, înconjurată de un perete inflamator dezvoltat ca răspuns al organismului împotriva leziunii infecțioase. Managementul acestei afecțiuni severe s-a schimbat în ultimii 40 de ani. În trecut, această boală cu morbiditate ridicată era tratată fie conservator cu antibiotice, fie prin drenaj deschis, cu rate de mortalitate variind între 10-80%, în timp ce dezvoltarea tehnicilor imagistice, precum și a aspirației și drenajului percutanat a schimbat atitudinea, cu îmbunătățirea evidentă a rezultatelor.
Cel mai frecvent însămânțarea la nivel hepatic se face fie pe cale hematogenă, secundară unei diverticulite acute, sau secundară bolii Crohn, apendicitei, colitei ischemice, pancreatitei acute, cancerului tractului gastrointestinal, sau pe cale hematogenă arterială în cazul stărilor septice. Majoritatea abceselor hepatice sunt polimicrobiene.
Tabloul clinic este cel care aproape întotdeauna duce la ridicarea suspiciunii de abces hepatic., printre semnele clinice numărându-se: febră, transpirații nocturne, scădere în greutate, greață, dureri abdominale, durere în hipocondrul dreapt sau sensibilitate abdominală.
Ultrasonografia convențională (US) este de obicei prima tehnică imagistică utilizată în practica clinică pentru evaluarea ficatului. Este o metodă larg răspândită, ce permite evaluarea în timp real, cu o bună acuratețe pentru depistarea anomaliilor hepatice, relativ ieftină, repetabilă, accesibilă, fără iradiere, dar căreia îi lipsește specificitatea necesară pentru un diagnostic pozitiv.
Ultrasonografia cu substanțe de contrast de generația a doua (CEUS) este cea care a dus la îmbunătățirea acurateții diagnostice a ecografiei, fiind tot o tehnică de imagistică în timp real care nu implică radiații, care poate fi efectuată chiar și la pacienții cu insuficiență renală, ce permite caracterizarea vascularizației leziunilor și astfel obținerea diagnosticului pozitiv. De obicei, CEUS urmează imediat examenului ecografic standard, și este o tehnică foarte utilă în diagnosticul leziunilor focale ale ficatului, cu performanțe similare cu tomografia computerizată cu substanță de contrast (CT) și rezonanță magnetică nucleară cu substanță de contrast (RMN).
Tehnicile ecografice sunt utile astfel în planificarea tratamentului abceselor hepatice, ce necesită o evaluare atentă a mai multor aspecte precum: numărul de leziuni, dimensiunea, conținutul abcesului, prezența fistulelor. CEUS îmbunătățește detectarea chiar și a leziunilor mici, fiind astfel foarte utilă pentru evaluarea corectă a extinderii bolii.
Tratamentul adecvat al abceselor hepatice include antibioterapie cu spectru larg, și evacuarea materialului purulent fie prin aspirație percutanată, drenaj percutan sau drenaj chirurgical. Înainte de anii 1970, drenajul chirurgical era considerat tratamentul de elecție pentru abcesele hepatice cu rate ridicate de mortalitate. Astăzi, drenajul percutanat ecoghidat este recunoscut ca tehnica terapeutică de primă linie în abcesele hepatice, în timp ce intervenția chirurgicală este rezervată doar pentru cazurile în care tratamentul percutanat corect a eșuat sau când cauza abcesului necesită tratament chirurgical de urgență.
Astfel, putem concluziona că dezvoltarea tehnicilor ecografice a schimbat managementul și prognosticul unei patologii severe și nu atât de rare, cum este abcesul hepatic.
