Prof. Dr. Ioana Andreea Gheonea
În ultimii 20 de ani, domeniul imagisticii medicale a cunoscut o evoluție spectaculoasă, avansând de la clasicele ecografii și radiografii la tehnologii mult mai sofisticate, precum tomografia computerizată, imagistica prin rezonanță magnetică și tomografia prin emisie de pozitroni. Această revoluție tehnologică a transformat radiologia dintr-o simplă „traducere a nuanțelor de gri în termeni de patologie și anatomie“ într-o piesă centrală în diagnosticul și tratamentul medical. Acest fapt a făcut ca radiologia și imagistica medicală să devină nu doar un instrument diagnostic, ci și o extensie a practicii clinice.
Paralel cu dezvoltarea tehnologică, inteligența artificială și învățarea automată au început să fie integrate, ajutând la identificarea unor modele sau detalii fine care ar fi greu de detectat de ochiul uman. Aceasta nu numai că accelerează procesul diagnostic, dar ajută și la reducerea erorilor.
Imagistica Medicală nu poate stabili singură un diagnostic precis
Imagistica medicală a avut o ascensiune extraordinară, însă este esențial să reținem faptul că rolul ei este cel mai eficace atunci când este integrat într-un cadru medical multidisciplinar, unde fiecare specialitate aduce propriul său aport valoros. De exemplu, medicina internă oferă o înțelegere aprofundată a simptomelor și a istoricului pacientului, în timp ce specialitățile chirurgicale pot să confirme sau să modifice un diagnostic bazat pe intervenții directe. Analizele de laborator oferă un alt nivel de informație, precum markerii biochimici, care pot fi cruciali pentru diagnostic și care nu pot fi evaluați prin mijloace imagistice.
În acest context, este realist să afirmăm că, deși imagistica medicală ocupă o poziție tot mai centrală în procesul de diagnostic, ea nu poate nici să înlocuiască, nici să minimalizeze importanța celorlalte specialități medicale. Fiecare domeniu are un set unic de instrumente și cunoștințe care contribuie la un diagnostic complex și precis.
Interdisciplinaritatea și supraspecializările
Acestea joacă un rol esențial în poziționarea imagisticii medicale ca instrument de diagnostic de prim rang. În medicina modernă, bolile sunt din ce în ce mai complexe și adesea implică o afectare multisistemică a organismului. În acest context, imagistica medicală nu poate funcționa izolat, ci ea trebuie să fie integrată alături de cunoștințele și expertiza provenite din alte specialități pentru a oferi un diagnostic cât mai complet și precis. De exemplu, un radiolog supraspecializat pe imagistică oncologică poate colabora îndeaproape cu oncologi, chirurgi și anatomo-patologi pentru a contribui la elaborarea unui plan de tratament eficient. Imagistica medicală nu mai este doar domeniul radiologilor, ci implică o colaborare strânsă cu numeroase alte specialități, precum gastroenterologie, ortopedie, oncologie, cardiologie și neurologie.
Supraspecializările, pe de altă parte, permit radiologilor să se concentreze pe domenii foarte specifice, cum ar fi neuroimagistica, imagistica cardiacă sau imagistica mamară. Această concentrare îngustează câmpul de focalizare, dar îl adâncește semnificativ, permițând un grad de expertiză și de precizie care nu ar fi posibil într-un cadru generalist.
