(continuare din numărul anterior)
Asistăm la o schimbare a raportului de forțe, precum și a tipului de relaționare în cadrul cuplului. „The rise of lonely, single men“, „involuntary celibates/INCELLS“ sunt fenomene de care se vorbește din ce în ce mai des. Singurătatea bărbaților duce la frustrare și frustrarea conduce, nu rar, la violență. Soluțiile pot veni din educație și o înțelegere mai profundă și mai în acord cu realitatea a rolurilor pe care fiecare gen îl are în cadrul cuplului în noua ordine economică și socială creată.
Gap-ul dintre bărbați și femei pare a se adânci și mai mult dacă aruncăm o privire asupra sexualității masculine. Am convenit deja asupra faptului că sexualitatea feminină este un mister. Ce spun însă antropologii și biologii despre felul în care funcționează persoanele de sex masculin în intimitate?
Biologic și evoluționist vorbind, bărbații nu s-au schimbat mult în ultimele secole, ei sunt mai interesați de varietatea sexuală, adică atrași de sexul întâmplător și relațiile scurte, pentru a-și maximaliza transmisia de gene. Există se pare 3 factori care fac ca bărbații să-și părăsească cu mai multă ușurință soția și copilul: femeia investește mult mai mult în sarcină și naștere, ea are interes să își îngrijească ulterior copilul, în timp ce tatăl are neîncredere în paternitate.
Kristen Hawkes în cartea ei ”Why do men hunt? Benefits for risky choices” precizează că preocupările bărbaților americani sunt similare celor din timpul societăților de vânători - culegători„ - atât celibatari, cât și cei însurați, în principal de obținerea statutului de „mascul feroce“. Cum se reflectă aceste atitudini în cuplul contemporan? Există șanse ca bărbații să treacă printr-o transformare, dictată de noua paradigmă?
Deocamdată, Cuplul ca instituție stă prost (nu mai putem vorbi acum de „familie“ sau „căsnicie“, în contextul multiplelor forme de conviețuire existente).
În 2011 în Europa 45% din căsătorii sfârșesc prin divorț, majoritatea după 4-6 ani de căsnicie (în Franța numărul a crescut de mai mult de 2 ori în ultimii 30 de ani!).
Numărul familiilor monoparentale s-a dublat în 2008 față de anii '80, preponderent mame care își cresc singure copiii.
În Europa 18% din persoane sunt celibatari, 28% în Suedia - la femei majoritatea au o condiție socială superioară.
Impactul schimbărilor societale din ultimii 50 de ani se vede și la nivelul intimității declarate. 1 femeie din 4 în SUA preferă să se uite la Netflix decât să facă sex, în timp ce 1 din 3 suedeze preferă să facă jogging.
În Japonia 45% din femei nu sunt interesate deloc de sex, iar 90% consideră că e mai bine să rămână celibatare.
New York Post scria nu demult că femeile între 20 și 30 de ani preferă să îngrijească un câine decât să se căsătorească/facă copii.
Sunt medic endocrinolog și ajung să discut cu pacientele mele despre sexualitate prin natura specialității mele. Multe femei doresc să își verifice densitatea osoasă adesea cu mult înainte de menopauză crezând eronat că lipsa sexualității înseamnă și o lipsă de hormoni necesari unei structuri osoase solide. Alte femei mă întreabă dacă decizia lor de a nu face sex timp de ani de zile ar putea avea un impact asupra stării de sănătate. Cu unele doamne anamneza mă conduce către întrebări legate de ultimul consult ginecologic, ocazie cu care aflu că ele cred că dacă nu au partener sexual nu au nevoie nici de o vizită periodică de specialitate. Interesante sunt mereu mărturiile lor, pe care le voi cita mai jos:
„Mă costă mult timp, energie și bani toată pregătirea asta pentru câteva minute de sex, adesea prost făcut! Câteodată el are probleme cu erecția sau ejaculează repede, în final abia aștept să merg la baie și să mă termin singură. Ultimul bărbat cu care m-am culcat nu își tăiase unghiile de la picioare!“ – C.D., 28 ani, manager, celibatară;
„Mă întrebați dacă sunt bine acum la pensie... am 65 de ani, copiii sunt mari, nepoții la fel, am divorțat și pot alege în sfârșit o viață fără sex, nu îmi doresc un bărbat, să am grija asta că dacă nu mă culc cu el va umbla cu alte femei, sunt liniștită și mă pot bucura cu adevărat de viață!“;
„Am avut mereu impresia că prea multe persoane mi-au violat spațiul intim: de la consulturile ginecologice repetate anual, primii parteneri complet nepotriviți... Vreau să am corpul meu doar pentru mine, nu îmi mai trebuie sexualitate!“- R.O., 37 ani, violonistă;
„Nu mai am sexualitate în sensul de penetrare de 2 ani; și cu cât citesc mai multă literatură feministă cu atât mi se pare mai greu să accept un contact sexual. Mă aștept ca o relație să se adreseze în primul rând creierului și abia apoi corpului! Am avut orgasm prin masaj tantric.“- M.E., psiholog, în cuplu cu un bărbat de 5 ani;
„Eu și soția mea nu am mai făcut dragoste de peste 1 an. Suntem cei mai buni prieteni, dar nu mai există asta între noi. Nu pot spune că îmi lipsește în mod deosebit, suntem bine așa. Gătim împreună, bem, râdem, mergem în concedii, dar intimitate nu mai avem, nici acasă, nici în alte locuri.“ C.B., 65 de ani, Germania;
„E jalnic sexul, de cele mai multe ori! O felație, o penetrare rapidă, apoi nici măcar nu mă pot autosatisface în prezența tipului, că asta îi șochează pe majoritatea. Mai bine nu, merci!“ D.F., 42 de ani, divorțată de 10 ani, trăiește singură și are întâlniri cu bărbați cunoscuți online.
Se pare că viața fără sexualitate e din ce în ce mai frecventă și e clar nevoie de un nou echilibru în cuplu. Dan Savage spunea că „99.99% din oamenii care fac sex o fac nu pentru a se reproduce, ci pentru plăcere” și atunci mă întreb: oare mai nou ne obținem satisfacția din alte surse? Viitorul după Harari arată bizar: inteligența artificială înlocuiește cam toate meseriile umane creând o masă de oameni inutili care se droghează și trăiește euforic într-o realitate virtuală 3D, lipsindu-se de sex și relaționare inter-umană
Harari, Homo Deus. Scurtă istorie a viitorului, ed. Polirom, 2018.