Prof. Univ. Dr. Lucian Miron
Dr. Diana Pușcașu
Pacienții diagnosticați cu patologie neoplazică prezintă tulburări de nutriție cauzate de boală sau de tratament, manifestate prin inapetență, scădere ponderală și cașexie neoplazică. Conform studiilor, mai mult de 40% dintre pacienți vor avea cel puțin o perioadă de malnutriție pe parcursul tratamentului, iar aproximativ 20% dintre aceștia vor deceda din cauza tulburărilor de nutriție și nu a bolii. Acestea sunt frecvent asociate stadiului avansat de boală, terapia nutrițională fiind parte integrantă a abordării multidisciplinare a pacientului oncologic. Tulburările de nutriție se asociază cu scăderea apărării imune, scăderea toleranței la procedurile terapeutice și perturbarea răspunsului la tratament, creșterea morbidității și a mortalității, precum și a costurilor sistemului de sănătate.
Cașexia este definită ca un sindrom multifuncțional caracterizat de o pierdere continuă de masă musculară, care poate fi asociată cu pierdere de țesut adipos, și care nu poate fi stopată de terapia nutritivă convențională, conducând la o alterare funcțională progresivă. Pacienții cu cașexie prezintă scădere ponderală involuntară care reprezintă cel puțin 5% din masa corporală inițială într-un interval de 12 luni sau cel puțin trei dintre următoarele simptome: scăderea forței musculare, oboseală, anorexie (pierderea dorinței de a mânca), scăderea masei corporale non-adipoase și teste de laborator modificate (prezența sindromului inflamator, anemie (Hb<12g/dl) sau hipoalbuminemie (Albumina serică<3,5g/dl)).
Nutriția enterală este utilizată pentru administrarea suportului nutrițional în cazul în care funcția gastro-intestinală este normală, însă alimentația orală nu este adecvată, fiind preferată la pacienții cu tumori stenozante ale tubului digestiv superior sau la cei cu neoplazii în sfera ORL aflați în curs de radioterapie. Pentru a fi eficace, aceasta ar trebui instituită înainte de începerea tratamentului oncologic. Numeroase studii au demonstrat superioritatea nutriției enterale comparativ cu cea parenterală. Unul dintre beneficiile acesteia constau în menținerea integrității tubului digestiv. Atunci când alimentația orală este posibilă, necesarul caloric poate fi atins prin îmbogățirea preparatelor alimentare, modificarea compoziției acestora sau utilizarea suplimentelor nutritive standardizate.
Suplimentele nutritive orale sunt produse utilizate în scop medical care oferă necesarul de nutrienți ca parte a unui regim terapeutic complex la pacienții cu dificultăți de ingestie sau digestie în vederea asigurării necesarului caloric zilnic, incluzând băuturi hiperproteice și hipercalorice cu adaos de minerale (sodiu, potasiu, calciu, magneziu) și vitamine (vitaminele A, D, C, B1, B6, B12), care pot fi indicate categoriilor de pacienți menționate mai sus. Totodată, acestea pot fi administrate și la pacienții pediatrici cu dezvoltare necorespunzătoare sau risc de malnutriție. Pe lângă administrarea orală, acestea sunt recomandate și pacienților care sunt alimentați enteral prin tubaj digestiv (nazo-gastric, nazo-duodenal) sau prin orificiul de stomă (gastrostomă, jejunostomă).
Astfel, profilaxia și tratamentul tulburărilor de nutriție la pacientul oncologic au rol esențial în ameliorarea calității vieții și fac parte din managementul complex al acestuia.
