Prof. Univ. Dr. Lucian Miron
Am solicitat domnului profesor universitar dr. Lucian Miron, membru în bordul Societății Române de Oncologie Medicală și Radioterapie (SROMR), să ne facă puțină lumină în ceea ce privește speranța de vindecare a bolilor oncologice.
Care din terapiile actuale anticancer credeți că se va dezvolta mai mult și va avea rezultatele cele mai bune în viitor?
Este o întrebare dificilă. Toate terapiile care se practică la ora actuală sunt promițătoare și au aria proprie de interes. Vorbim de terapii moleculare țintite, de imunoterapie, care a câștigat mult teren, vorbim pentru viitor de genetică, oncologia este mereu un câmp în schimbare, în care noutatea este mereu prezentă. S-ar putea ca în viitor să avem surpriza să apară o nouă terapie în afara celor menționate. Fiecare din terapiile novatoare își arată încă anumite limite, nu toți pacienții pot să aibă indicații pentru aceste terapii, care fiecare au efectele lor secundare, pe care oncologul trebuie să le aibă în vedere și să le combată. Oncologul, având un pacient cu un profil de cancer, mai ales cu un anumit tip molecular de cancer și într-un anumit stadiu, trebuie să știe de care tip de terapie poate beneficia pacientul său. Deci, întorcându-mă la întrebarea care terapie este mai bună, pot să spun că ele nu concură între ele ci împreună se pot uni în a învinge boala. Dar înclin să cred că viitorul va aparține unei terapii care la ora actuală nu este cunoscută.
Azi, în ce cancere suntem optimiști și în care suntem rezervați, ca să nu spun pesimiști?
Nu putem vorbi de cancere cu prognostic optimist și cancere cu așteptări mai pesimiste. Toate cancerele în stadiul I și II sunt vindecabile la ora actuală. Stadiile III și IV sunt cancere metastazate, sistemice, cărora trebuie aplicate terapii sistemice. Profilul molecular al cancerului și starea generală a bolnavului sunt cele care dictează indicația pentru o anumită terapie. Eșecul la o anumită terapie va duce la schimbarea deciziei terapeutice, încât oncologia în cele din urmă este nu doar o știință ci și o artă în a alege tratamentul potrivit.
Cât de utile sunt ghidurile terapeutice?
Există ghidurile de practică clinică europeană ESMO (European Society for Medical Oncology), acestea sunt primele ghiduri pe care ne axăm în activitatea curentă, apoi există ghidurile americane de practică clinică NCCN (National Comprehensive Cancer Network) care includ indicațiile terapeutice americane. Dar vreau să amintesc un lucru foarte important: ghidul de practică oncologică îți oferă doar liniile directoare, nu îți dau decizia terapeutică, aceasta aparține în final medicului oncolog și este dată de un cumul de factori: recomandările ghidului, experiența și nivelul de cunoștințe ale medicului, informațiile despre pacient, arta medicului de a alege terapia potrivită. Ghidul doar îți dă o orientare.
Rolul echipei oncologice în practica medicală
Așa cum am mai sus, oncologia este o știință multidisciplinară. La nivelul institutelor și a spitalelor cu profil oncologic, există obligația formării de comisii multidisciplinare în vederea deciziei terapeutice, din care fac parte chirurgi, radioterapeuți, oncologi medicali, hematologi, imagiști, anatomopatologi care se întrunesc de fiecare dată când este nevoie și discută fie caz în parte și de aici rezultă soluții care intră în evidența unității medicale respective și constituie un ajutor extrem de important pentru medicul oncolog. Comisia multidisciplinară este absolut necesară.
Accesulul pacientului la tratament oncologic este cumva restricționat în vreun fel?
La ora actuală reușim să acoperim decent și chiar mai mult decât decent ceea ce preconizează ghidurile actuale. Avem disponibile cele mai recente medicații compensate. Sigur, ca medic și ca pacient ne-am dori să avem mai multe medicamente novatoare. Amintesc însă faptul că acestea au costuri exorbitante care depășesc uneori posibilitățile celor mai bogate societăți. Dar, totuși, în acest moment putem asigura tratamentele oncologice folosite la nivel european.
Se poate vorbi de prevenție pentru depistarea precoce a cancerelor?
Diagnosticul precoce al cancerelor în stadiu I și II este posibil la unele cancere, la altele mai puțin. Screeningul este foarte important pentru depistarea bolii în faza asimptomatică. Din păcate se poate aplica doar la unele tipuri de cancer, de col uterin, mamar, colorectal și alte câteva tipuri de cancere, pentru că nu toate screeningurile sunt puse la punct. O mare dificultate o constituie screeningul cancerelor bronhopulmonare. Desigur posibilități de diagnosticare a unui cancer bronhopulmonar în fază incipientă există dar un screening înseamnă mai mult. Înseamnă un sistem de control ieftin, accesibil, aplicabil la un segment de populație semnificativ nu doar la câțiva pacienți. La ora actuală screeningul unui cancer bronhopulmonar se face cu un computer tomograf prin examinare periodică, la 3 luni de zile, metodă prea costisitoare pentru a o aplica în masă. Aceasta nu este o metodă de screening aplicabilă ci doar de diagnosticare.
Putem încerca să controlăm aria pacienților asimptomatici dar aș spune că mai important ar fi acțiunea în sensul prevenției primare, de prevenire a apariției cancerului. Asta înseamnă acțiuni de educație a populației, acțiuni prin mijloace legislative, măsuri în ceea ce privește alimentația, măsuri împotriva fumatului, care provoacă 30% din cancere. Sistarea fumatului ar fi o măsură radicală de prevenție în lupta contra cancerului.
