Prof. univ. Dr. Simona Vladareanu
Complicațiile nou-născutului prematur sunt în principal legate de vârsta de gestație la care acesta se naște, frecvența complicațiilor crește direct proporțional cu scăderea numărului de săptămâni de gestație, de ex. Incidența și severitatea sindromului de detresă respiratorie este de 70-80% la 24 săptămâni de gestație față de doar 10-15% la 36 săptămâni de gestație. Sunt și alți factori importanți corelați cu morbiditatea prematurului și amintesc doar câțiva: îngrijirea acordată în timpul sarcinii, corticoprofilaxia antenatală, patologia maternă - de exemplu hipertensiunea de sarcină, diabetul, modalitatea de naștere etc.
Totodată, complicațiile prematurității sunt complexe, fiind consecința unui organism aflat într-o etapă de dezvoltare imatură, uneori chiar la limita viabilității. Cele mai multe complicații apar în perioada perinatală; astfel, pe lângă problemele respiratorii - detresa, apnea de prematuritate, displazia bronhopulmonară - patologia prematurului poate fi de tip neurologic – hemoragie intraventriculară, hematologic - anemie, cardiacă – persistența canalului arterial, deficite imunologice – infecții nosocomiale , metabolice- hipoglicemia, alimentație și nutriție - restricție de creștere, oftalmologice -retinopatie, reno - urinară – insuficiență renală etc. În cele mai multe cazuri acestea se rezolvă în perioada neonatală, totuși rămân multe probleme de urmărit ulterior, în special cele de neurodezvoltare. De aceea, în managementul nou-născutului prematur sunt necesare resurse adecvate, echipe medicale multidisciplinare (obstetrician – neonatolog – neurolog - oftalmolog – pediatru - medic de famile), ghiduri și protocoale actualizate, programe de screening (oftalmologic, auditiv, cardiac, metabolic), de imunoprofilaxie (infecția cu SVR) și de follow-up funcționale, o comunicare eficientă și o strânsă legatură cu familia acelui copil.
Progresele tehnologice din neonatologie au adus beneficii majore în reducerea ratei mortalității neonatale în ultimii 10-20 de ani și în România . Pentru prematurii între 28 și 32 de săptămâni, șansele de supraviețuire sunt semnificativ mai bune, iar în cazul prematurilor peste 32 de săptămâni, rata de supraviețuire este aproape la fel de mare ca și pentru nou-născuții la termen.
