Prof. univ. Dr. Simona Vladareanu
În România, incidența prematurității variază în funcție de diferite regiuni, însă nu există o bază de date care să raporteze cu exactitate incidența nașterilor premature. Procentul de nou-născuți prematuri, cu vârste de gestație mai mică de 37 de săptămâni, este probabil de 14-16% din numărul de nou-născuți vii, ceea ce plasează România în primele locuri în Europa ca număr de nașteri premature. Anumite țări din Europa de Vest au rate mai scăzute de prematuritate, în timp ce alte țări din Europa de Est pot avea rate similare sau chiar mai mari.
Complicațiile la care este expus prematurul
Complicațiile nou-născutului prematur sunt în principal legate de vârsta de gestație la care acesta se naște, frecvența complicațiilor crește direct proporțional cu scăderea numărului de săptămâni de gestație, de ex. Incidența și severitatea sindromului de detresă respiratorie este de 70-80% la 24 săptămâni de gestație față de doar 10-15% la 36 săptămâni de gestație. Sunt și alți factori importanți corelați cu morbiditatea prematurului și amintesc doar câțiva: îngrijirea acordată în timpul sarcinii, corticoprofilaxia antenatală, patologia maternă - de exemplu hipertensiunea de sarcină, diabetul, modalitatea de naștere etc.
Complicațiile prematurității sunt complexe, fiind consecința unui organism aflat într-o etapă de dezvoltare imatură, uneori chiar la limita viabilității. Cele mai multe complicații apar în perioada perinatală (la naștere și imediat după aceea); astfel, pe lângă problemele respiratorii - detresa, apnea de prematuritate, displazia bronhopulmonară - patologia prematurului poate fi de tip neurologic – hemoragie intraventriculară, hematologic - anemie, cardiacă – persistența canalului arterial, deficite imunologice – infecții nosocomiale , metabolice- hipoglicemia, alimentație și nutriție - restricție de creștere, oftalmologice -retinopatie, reno - urinară – insuficiență renală etc. În cele mai multe cazuri acestea se rezolvă în perioada neonatală, totuși rămân multe probleme de urmărit ulterior, în special cele de neurodezvoltare. De aceea, în managementul nou-născutului prematur sunt necesare resurse adecvate, echipe medicale multidisciplinare (obstetrician – neonatolog – neurolog - oftalmolog – pediatru - medic de famile), ghiduri și protocoale actualizate, programe de screening (oftalmologic, auditiv, cardiac, metabolic), de imunoprofilaxie (infecția cu SVR – virusul sincițial respirator) și de follow-up funcțional, o comunicare eficientă și o strânsă legatură cu familia acelui copil.
Rata de supraviețuire a unui prematur în România
Procentul de supraviețuire a unui prematur în România, sau în oricare altă țară, depinde de mai mulți factori: de vârsta de gestație la care se naște acel prematur, de greutatea la naștere și de complicațiile asociate. Un alt aspect deloc de neglijat, în ceea ce privește rata supraviețuirea unui prematur constă și în nivelul de îngrijire medicală pe care îl primește. Progresele tehnologice din neonatologie au adus beneficii majore în reducerea ratei mortalității neonatale în ultimii 10-20 de ani și în România. Nu există date exacte privind rata supraviețuirii pe categorii de prematuritate, dar cu siguranță aceasta a crescut. Pentru a vă oferi o idee generală, rata de supraviețuire pentru prematurii născuți înainte de 28 de săptămâni de gestație este în general mai mică, dar a crescut semnificativ datorită progreselor medicale. Pentru prematurii între 28 și 32 de săptămâni, șansele de supraviețuire sunt semnificativ mai bune, iar în cazul prematurilor peste 32 de săptămâni, rata de supraviețuire este aproape la fel de mare ca și pentru nou-născuții născuți la termen.
Educarea profesională continuă a personalului medical – neonatologi și obstetricieni, medici și asistente, utilizarea de protocoale standardizate de diagnostic și tratament, comunicarea frecventă cu familia, implementarea de strategii de îngrijire neonatală cât mai individualizate împreună cu implicarea directă a părintelui/mamei în procesul de management al nou-născutului prematur sunt elementele cheie în reducerea complicațiilor severe și în creșterea ratei de supraviețuire la această categorie de pacienți.
Provocări la care trebuie să răspundă medicul neonatolog
Principalele provocări și aspecte ale managementului nou-născutului prematur implică: identificarea și tratamentul corespunzător al patologiilor respiratorii neonatale, diagnosticarea și gestionarea problemelor cardiace, asigurarea termoreglării și a nutriției adecvate, prevenirea și tratarea infecțiilor, monitorizarea și gestionarea complicațiilor (hemoragiile cerebrale, retinopatia de prematuritate, pierderea auzului), furnizarea de informații și sprijinirea părinților.
Rezultate obținute ca urmare a suplimentării cu DHA asupra IQ-ului copilului născut prematur
Suplimentarea cu DHA (acid docosahexaenoic) în cazul nou-născuților prematuri a fost un subiect de cercetare pentru a evalua impactul asupra dezvoltării cognitive, inclusiv asupra coeficientului de inteligență (IQ). Concluziile cercetării referitoare la acest subiect aduc în prim plan îmbunătățirea dezvoltării cognitive, studiile sugerând că suplimentarea cu DHA poate avea un efect benefic asupra dezvoltării cognitive la nou-născuții prematuri. De asemenea, s-a constat că suplimentarea cu DHA asupra dezvoltării cognitive pot continua să fie observate pe termen lung, cu îmbunătățiri în abilitățile cognitive și academice ale copiilor.
Este important să subliniem că rezultatele pot varia de la un studiu la altul și pot fi influențate de mai mulți factori, inclusiv doza și momentul administrării suplimentelor cu DHA și suplimentarea ar trebui să fie parte a unei îngrijiri generale bine gestionate pentru nou-născuții prematuri, inclusiv o alimentație adecvată și monitorizare medicală.
