Prf. Dr. Doina Dimulescu
Hipertensiunea arterială rămâne una din cauzele majore de mortalitate la nivel global, cu 10,4 milioane de decese pe an. Hipertensiunea arterială are o creștere de prevalență în țări cu nivel de dezvoltare economică mai redusă, cu peste 1 miliard de pacienți în aceste țări, în care există și un nivel scăzut de conștientizare, tratament și control terapeutic al bolii.
Apariția noilor Ghiduri de management în boala hipertensivă - Ghidul Societăților Americane în 2017 și Ghidul Societăților Europene în 2018 a produs noi dezbateri privind definirea hipertensiunii arteriale, modalitățile de evaluare, strategiile terapeutice și țintele terapeutice. Ghidul European a păstrat valoarea tensiunii arteriale de 140/90 mmHg ca limită, față de valoarea de 130/80 mmHg din Ghidul American, care era definită ca “pre-hipertensiune”. Ghidul European, spre deosebire de cel American, recomandă scăderea TA sub 140 mmHg până la 120 mmHg, dacă este bine tolerată, în diferite condiții patologice asociate: diabetul zaharat, boala cardiacă ischemică, boala renală cronică, post AVC.
Criticilor care au afirmat că această redefinire a HTA crește semnificativ populația încadrabilă în boală, li s-au adus date din USA și din alte arii geografice, care documentează creșterea riscului cardiovascular peste valorile TA de 130/80 mmHg.
Studii clinice
În 2021 s-a publicat metaanaliza care reunește date din 48 de studii clinice ce au inclus pacienți cu hipertensiune arterială cu și fără boală cardiovasculară; a fost explorat efectul scăderii terapeutice a TA sistolice de la peste 170 mmHg, până la sub 120 mmHg.
După o perioadă de urmărire de 4-15 ani s-a dovedit că o scădere cu 5 mmHg a TA sistolice a redus cu circa 10% riscul unui eveniment cardiovascular major, independent de prezența unei boli cardiovasculare asociate.
Aceste date sugerează că reducerea farmacologică a TA sistolice este la fel de eficientă în prevenirea evenimentelor cardiovasculare , chiar la valori ale TA care nu sunt în prezent considerate pentru a primi tratament.
Societatea Internațională de Hipertensiune (ISH) a publicat în 2020 Ghidul de hipertensiune care definește standarde esențiale și standarde optime de diagnostic și terapie. Definirea hipertensiunii arteriale începe de la valoarea TA 140/90 mmHg; HTA gradul I: 140-159/90 mmHg, iar HTA gradul II mai mare de 160/100 mmHg. TA optimă este definită ca TA sub 130/85 mmHg, iar TA normal-înalta 130-139/85-90 mmHg.
Ghidul nuanțează momentul instituirii terapiei farmacologice: după 3-6 luni de modificare a stilului de viață în HTA de gr I și imediat în HTA de gr II. Țintele terapeutice sunt sub 140/90 mmHg, dar nu sub 120/70 mmHg la pacienții peste 65 ani, iar pentru pacienții sub 65 ani ținta terapeutică este sub 130/80 mmHg, dar nu mai puțin de 120/70 mmHg. Țintele terapeutice trebuie atinse în maximum 3 luni de la inițierea terapiei.
