Prf. Dr. Doina Dimulescu
În marea majoritate a cazurilor, hipertensiunea necontrolată și netratată evoluează silențios pe perioade lungi de timp, uneori decenii, generând hipertrofie ventriculară stângă, alterarea elasticității aortei și vaselor mari, urmate de apariția insuficienței cardiace; circulația cerebrală este alterată progresiv, cu apariția bolii de vase mici, accelerarea aterosclerozei arteriale și risc de accident vascular cerebral.
Toate Ghidurile internaționale din ultimii 2 ani recomandă evaluarea riscului global al pacientului hipertensiv, privind asocierea de alți factori de risc, de afectare de organ și boala cardiovasculară, cerebrovasculară, sau renală. Monitorizarea valorilor tensionale în afara cabinetului medical capătă importanță mai mare, inducând și o mai bună conștientizare a pacienților privind controlul tensiunii arteriale și necesitatea aderenței la tratament.
Ghidurile americane definesc HTA ca valori mai mari de 130/80 mmHg și recomandă reducerea TA sub aceste valori, fără a stabili limite inferioare ale TA ce trebuie atinse sub tratament. Ghidul European de HTA din 2018 menține definiția mai veche a HTA la valori mai mari sau egale cu 140 mmHg, dar recomandă reducerea TA sub tratament între 130-139/70-80 mmHg pentru majoritatea pacienților, iar pentru pacienții mai tineri de 65 ani, țintele sunt sub 130 mmHg, dacă aceste valori sunt bine tolerate de pacienți, dar pentru toate subgrupurile de populație hipertensivă se recomandă să nu fie redusă cu tratament TA sub 120/70 mmHg (TA optimă), având în vedere studii și metaanalize care au demonstrat că reducerea excesivă a TA.
Boala hipertensivă are pe termen lung efecte vasculare sistemice: remodelare vasculară, alterarea proprietăților elastice ale vaselor mari, alterarea microcirculației și accelerarea aterosclerozei, mai ales în asociere cu alți factori de risc (diabetul zaharat, obezitatea, dislipidemiile, fumatul, ereditatea).
HTA netratată, cu variabilitate mare a valorilor TA în cursul zilei, sau la vizite medicale diferite se asociază cu risc crescut de evenimente cardiovasculare nedorite. Pacienții tratați, care continuă să prezinte variații mari ale TA rămân expuși acelorași riscuri de evenimente cardiovasculare; variabilitatea crescută a TA poate ascunde lipsa de aderență a pacientului la recomandările de a respecta dieta hiposodată (în România aportul de sare obișnuit în alimentație depășește 10g/zi, mult peste recomandarea OMS de a reduce aportul de sare la mai puțin de 5g/zi), sau lipsa de aderență la tratamentul medicamentos recomandat. Rigidizarea vasculară semnificativă ce apare cu evoluția în timp a HTA poate determina variabilitate excesivă a TA. Uneori nici terapia medicamentoasă corect administrată nu reușește să țină sub control variațiile TA pentru că nu acoperă ca efect 24h, nu este suficientă ca număr de medicamente, sau ca doze medicamentoase. Medicul curant trebuie să evalueze aceste cauze posibile de variabilitate a TA.
