Insuficiența cardiacă reprezintă o problemă de sănătate publică mondială, anual fiind diagnosticate 25.000 de cazuri noi de boală, rata de spitalizare fiind, de asemenea, foarte ridicată.
La nivel mondial 1 din 3 oameni moare prin insuficiență cardiacă, costurile de spitalizare sunt foarte ridicate, iar prognosticul pe termen lung este nefavorabil.
În România sunt aproxiamativ 1 milion de pacienți diagnosticați cu această boală, adică 4,7% din populația peste 35 de ani.
Definiția insuficienței cardiace
Când se suspectează un pacient cu insuficiență cardiacă se evaluează probabilitatea de IC, adică are o boală cardiacă preexistentă (istoric de BCI cu sau fără PCI, de HTA, CMD, utiilizarea de diuretice), ce asociază dispnee la eforturi medii sau mici, cu scăderea toleranței la efort și fatigabilitate. Din punct de vedere al examenului fizic, pacientul cu IC prezintă raluri pulmonare, jugulare turgescente, edeme declive.
Impactul comorbidităților în insuficiența cardiacă - anemia
Anemia în insuficiența cardiacă reprezintă o problemă atât pentu pacienți cât și pentru medici, reprezentând o comorbiditate prevalentă și gravă. Prevalența anemiei la pacienții cu IC este de aproximativ de 30%, variază între 4%-70% în funcție de populația luată în studiu.
Anemia este mai frecventă la pacienții cu insuficiență cardiacă refractari la tratament, prevalența fiind de 80%.
Unele studii au arătat că apariția anemiei este corelată cu mortalitatea și morbiditatea crescute, independent de vârstă, sex, clasa funcțională sau prezența diabetului. Anemia severă este mai frecventă la pacienți cu boală cronică de rinichi care asociază și IC, riscul de deces crescând semnificativ la acești pacienți.
Etiologia anemiei din IC este multifactorială: aportul redus de Fe, nutriție deficitară, consumul cronic de acid acetilsalicilic sau al anticoagulantelor orale, cașexia cardiacă, blocarea absorbției duodenale a FE, retenția de apă, declinul funcției renale.
Anemia este o afecțiune frecventă, dar importanță de luat în considerare la pacienții cardiaci, mai ales care urmează a fi revascularizați chirurgical datorită riscului de evoluție negativ pre și post operator.
Pacienții cu anemie prezintă risc crescut de mortalitate și morbiditate, au un necesar crescut de transfuzii, implicit sunt expuși la un risc mare de infecții, spitalizare de lungă durată și repetată și cu recuperare progresiv mai dificilă.
Managementul anemiei presupune implicarea unei echipe multidisciplinare: cardiologie, medicina interna, ATI, chirurgie, medicina de laborator, aceasta fiind un factor independent de risc, potențial tratabil, pentru o evoluție nefavorabilă a insuficienței cardiace, corectarea acesteia putând îmbunătăți prognosticul pacienților cu insuficiență cardiacă. Strategiile terapeutice includ suplimentarea aportului de fier sau asocierea celor două împreună cu tratamentul convențional al IC.
Ghidul Societății Europene de Cardiologie recomandă administrarea de Fe la pacientul simptomatic cu fenomene de IC pentru a crește hemoglobina, toleranța la efort, ameliorarea simptomatologiei și creșterea calității vieții.
Deficitul de fier este o afecțiune care poate fi tratată. Datele din studiile clinice efectuate la pacienții cu insuficiență cardiacă și deficiență de fier au demonstrat îmbunătățiri ale capacității de exercițiu și o reducere a spitalizărilor în urma tratamentului cu fier intravenos.