Dr. Ioan Pribac
Conceptul de reabilitare respiratorie a devenit o componentă indispensabilă a conduitei terapeutice în cadrul bolilor cronice pulmonare, mai ales în cadrul acestei noi provocări aduse în prezent lumii medicale de pandemia COVID-19.
Abordarea pacientului post-COVID-19
Marea parte a complicațiilor datorate infecției cu SARS-CoV-2 sunt legate de pneumonia pe care aceasta o cauzează, cu multipli factori distructivi pulmonari: furtuna citokinică indusă de antigenul viral, toxicitatea pulmonară indusă de medicamente și hiperoxia prin expunerea la presiuni crescute de oxigen cauzată de ventilația mecanică prelungită.
Reabilitare post-COVID-19
Simptomatologia restantă post-COVID-19 poate include: dispneea de efort, tusea, slăbiciunea musculară, cefaleea, durerea toracică, tulburările de tranzit, mergând până la anxietate, depresie, insomnie. Ameliorarea și chiar remisia simptomelor, reprezintă principala țintă a programului de reabilitare.
Examenul fizic poate surprinde de multe ori un bolnav cu complicații reziduale multiple, cu hipoxemie de repaus, semne de decompensare cardiacă, disfuncție hepatică, disbioză intestinală determinată de tratamentul antibiotic și antiinflamator, miopatie după repaus prelungit și sechele neurologice.
Pe lăngă datele clinice, imagistica toracică joacă un rol important în procesul de evaluare inițială și de monitorizare a evoluției. Testele funcționale respiratorii au arătat în multe din cazuri scăderea capacității pulmonare, cu disfuncție restrictivă, mai ales după formele medii și severe.
Pacientul post-COVID-19 cu comorbidități asociate
Luând în discuție comorbiditățile asociate, se delimitează două categorii de bolnavi: cei cu afecțiuni pre-existente și cei sănătoși anterior infecției virale. Nu puțini sunt cei la care infecția cu SARS-CoV-2 induce debutul unor patologii pulmonare, cardiace, metabolice, neurologice sau agravarea celor deja cunoscute. Asocierea patologiei cronice necesită o atenție sistematizată în cadrul programului de reabilitare, subliniind nevoia de comunicare inter-disciplinară. Aderența la tratament, mai ales în cazul pacienților cu afecțiuni cronice asociate, implică educarea pacientului și a familiei.
Monitorizare și tratament integrativ
Terapia farmacologică adecvată fiecărui caz necesită, prin limitările sale, o abordare non-farmacologică, care cuprinde implementarea unui program de exercițiu fizic gradual și kinetoterapie respiratorie specifică, manipulare osteopatică, dar și încurajarea adoptării unui stil de viață sănătos și echilibrat și a unei diete antiinflamatorii suplimentată cu vitamine, minerale și antioxidanți.
Intervenția precoce de reabilitare la acești pacienți a demonstrat cu certitudine o reducere semnificativă a simptomatologiei la 1, 3 și 6 luni de la episodul acut, o creștere a performanțelor fizice și cognitive, cu îmbunătățirea globală a calității vieții.
