Redactia Saptamana Medicala
Balaban Vasile Daniel, Prof. Mariana Jinga
UMF Carol Davila București; Spitalul Universitar de Urgență Militar Central Dr. Carol Davila București
Cancerul pancreatic este una dintre cele mai letale malignități la nivel global, cu o rată de supraviețuire medie la 5 ani care până nu demult era exprimată printr-o singură cifră; cele mai recente date arată că rata de supraviețuire la 5 ani a crescut la 10% în SUA. Pentru Europa, statisticile arată că în timp ce mortalitatea prin toate celelalte tipuri de cancer (cu excepția cancerului pulmonar la femei) este în scădere, rata de deces prin cancer pancreatic este în creștere. La nivel european este a patra cea mai frecventă cauză de deces prin cancer.
Alarmant este că, prin comparație cu celelalte neoplazii digestive, prognosticul în cancerul de pancreas a rămas aproape neschimbat de cinci decenii. Acest lucru se datorează diagnosticării frecvente în stadii tardive, lipsei unor strategii de screening și eficienței limitate a chimioterapiei.
În ceea ce privește diagnosticul tardiv, acesta este consecința absenței simptomelor și biomarkerilor în stadii precoce, precum și biologiei tumorale agresive care determină metastazare rapidă chiar și în cazul leziunilor de mici dimensiuni. Semnele și simptomele care pot apărea în cancerul pancreatic sunt: durere abdominală persistentă, uneori cu iradiere posterioară, scădere ponderală, steatoree, icter sclero-tegumentar. Diabetul zaharat nou instalat (neasociat cu creștere în greutate) sau agravarea unui diabet preexistent pot semnala o neoplazie pancreatică. În fapt, relația diabet – cancer pancreatic este una bidirecțională: diabetul zaharat îndelungat constituie factor de risc pentru apariția cancerului, iar tulburările de glicoreglare nou apărute pot fi un indicator pentru cancerul de pancreas; pornind de la faptul că hiperglicemia poate precede cu până la 36 luni diagnosticarea unei neoplazii pancreatice, s-au dezvoltat modele pentru stratificarea riscului pacienților cu diabet zaharat nou-instalat, care ar putea beneficia de screening.
Factorii asociați cu un risc crescut de cancer pancreatic sunt vârsta înaintată, sexul masculin, fumatul, consumul de alcool, obezitatea și anumite obiceiuri de dietă (consumul de carne roșie, procesată).
Diagnosticul are la bază imagistica de înaltă rezoluție (CT, IRM) cu protocol dedicat pentru pancreas. Ecoendoscopia cu puncție fin aspirativă este indicată pentru tipizarea histopatologică a tumorii.
În ceea ce privește tratamentul, chirurgia curativă este indicată în doar 15-20% din cazuri (diagnosticate în stadiul rezecabil) iar chimioterapia are eficiență limitată. În fapt, cancerul pancreatic este considerat chimio-rezistent din cauza unei strome fibroase dense care acționează ca un scut ce "protejează" tumora, precum și a micromediului tumoral imunosupresor care inhibă apărarea imună anti-tumorală a gazdei.
În ciuda creșterii accesibilității metodelor diagnostice, a progreselor tehnicilor chirurgicale și optimizării regimurilor existente de chimioterapice, cancerul de pancreas rămâne o neoplazie cu prognostic prost, în care medicina parcă a rămas blocată în timp. Cu toate acestea, cercetarea în domeniul cancerului de pancreas este mult neglijată, fiind finanțată cu mai puțin de 2% din totalul fondurilor de cercetare pentru cancer în Europa.
