Prof. Univ. Dr. Florin Birsasteanu
Stăm de vorbă cu profesorul universitar dr. Florin Birsășteanu despre potențialul de diagnosticare și urmărire radiologică și imagistică a evoluției bolii Covid19.
Profesorul dr. Florin Birsășteanu a înființat primul cabinet privat de radiologie din Timișoara, primul laborator de radiologie digitală din vestul țării, primul centru privat de CT și RMN din zona de vest.
Domnule profesor, cât de gravă este această pandemie cu virusul SARS Cov 2?
SARS Cov2 sau COVID 19 cum a fost catalogat de OMS este un sindrom respirator viral, ca și foarte multe alte sindroame respiratorii virale, care a avut o particularitate: s-a extins foarte rapid, s-a dezvoltat ca o pandemie și a afectat întreaga planetă. Față de alte maladii produse de viruși, SARS Cov2 s-a conturat încă de la început cu o agresivitate de transmitere, acest virus având caracteristica de a fi puternic contagios. Ba mai mult, la pacienții cu comorbidități virusul a dezvoltat cum știm deja sindroame complexe poli-organice, care au dus la suferințe multiple, generând stări de șoc pentru multe sisteme și organe, pacienții necesitând asistență în terapie intensivă.
În acest context, au trebuit create toate condițiile unei abordări complexe sistemice și am văzut că multe țări s-au focusat și au reacționat cu toate forțele pe care le-au putut mobiliza, politice, guvernamentale și administrative, desigur cu angrenarea întregului sistem de sănătate, poate chiar cu bulversarea întregului sistem de sănătate.
O mare problemă a fost diagnosticul cât mai precoce a celor infectați cu COVID 19, pentru că boala se manifestă foarte frecvent asimptomatic, unii pacienți fiind purtători ”sănătoși”, transmițători ai acestui virus. Metoda de testare cea mai rapidă care s-a conturat și cea mai uzuală a fost acel test PCR, dar și acesta având o disponibilitate inițial destul de redusă. Mai apoi toată lumea s-a mobilizat și a creat condițiile unor testări în masă.
Cum percep COVID-ul medicii radiologisti si imagisti?
Primele simptome grave pe care le-a dezvoltat această boală se conturau în jurul aparatului respirator, motiv pentru care boala a fost numită SARS Cov 2. De aceea, aparatul respirator a beneficiat foarte rapid de examinări imagistice, cum sunt radiografia și CT-ul. Radiografia are sensibilitatea mai scăzută decât Computer Tomograf-ul și de aceea investigația aceasta se face selectiv printre simptomaticii pentru care s-a apelat la aceste investigații. Pentru noi ca și specialiști în radio-imagistică afectarea pulmonară a acestui virus dă o imagine relativ clasică, specific patognomonică, oarecum caracteristică și care de la început s-a consacrat că a apărut foarte frecvent în co-afectarea pulmonară, așa numitul ”ground-glass” sau ”sticlă pătată”. Imaginea alveolelor invadate de procesul inflamator, vizibilă mai ales la CT. Razele X pot doar să orienteze medicul spre explorarea mai complexă CT atunci când apar modificări. În SUA, țară în care numărul de infectați este extrem de ridicat și manifestările pulmonare sunt foarte accentuate, 60% dintre pacienții cu simptom Covid 19 au beneficiat de examinări radiologice care nu au fost deloc relevante, rezultatele au fost considerate normale. De aceea, acum, după un an de pandemie, știm că radiografia nu este o tehnică de diagnostic. În schimb, în această perioadă s-a cristalizat opinia că tehnica de diagnostic rămâne PCR-ul și la cei cu simptomologie pulmonară și pozitivi la testul PCR se merge mai departe la explorare imagistică prin tomografie.
Ce experiențe profesionale noi au învățat medicii radiologi în această pandemie?
Imagiștii au creat de-a lungul anilor diverse tehnici pentru diverse patologii, sisteme de cuantificare exactă, obiectivă a acestor leziuni. Aceste sisteme au fost aplicate în patologii mai grave cum ar fi cancerul de prostată sau cancerul de sân și poartă numele de clasificări PI-RADS. Sunt niște standarde care cuantifică leziunile, exact, gradual, de la 1 la 4 sau 5 sau 6 funcție de patologie. Și în cazul COVID 19, societăți științifice de renume au propus o standardizare a leziunilor și s-a conturat și aici un set de imagini graduale 1-5, reunite într-un sistem standard impus de Societatea Olandeză de Radiologie, numit Clasificarea CO-RADS 1. Este un sistem de standardizare care ia în calcul leziunile dezvoltate gradual, de la simple modificări de tip interstițial, care desigur sunt comune, pot să apară și în bronșită sau în alte viroze și până la leziuni care prezintă procese de condensare tipic ”ground glass”, bilaterale, în zonele periferice ale plămânului. Este un sistem de clasificare practic parcurgând întregul spectru de leziuni, upgradabil permnent funcție de nivelul de cunoștințe de la un moment dat.
Radiologia și imagistica medicală prin cele două mari tehnici care sunt radiografia digitală și computerul tomograf rămân mijloacele noastre de a diagnostica, de a cuantifica leziunile și de a monitoriza răspunsul terapeutic, lucru care este foarte important, deși clinicienii foarte des clamează o discordanță sau un decalaj clinico-imagistic. Acest lucru nu este specific doar SARS Cov2 ci și altor patologii pulmonare. Există un decalaj între imagine și starea clinică. De multe ori starea clinică revine la parametri mai buni, aproape de normali, în timp ce imaginile pulmonare se mențin o perioadă în zona patologică după ce pacientul pare ameliorat. Recent am văzut și în presă și în comunicate științifice studii în care foarte mulți pacienți afectați de SARS Cov 2 rămân cu co-afectări ”a la longue” încă greu cuantificabile.
Ce rol are deci radio-imagistica în conjunctura pandemiei?
Atunci când boala evoluează și co-afectarea pulmonară și clinică este evidentă, atunci mai ales CT-ul confirmă foarte bine aceste leziuni pulmonare. Scorurile pe care le-am generat noi rămân să fie coordonate și confirmate clinic și cu testele de laborator. Ce ar mai fi de adăugat: s-au dezvoltat destul de multe sisteme de inteligență artificială. Noutatea este ca deja avem aplicații software și centre care scanează populații mari sau volume mari de imagini radiografice. Este adevărat că astea vin după ce avem deja radiografiile sau imaginile CT achiziționate. În cazul pandemiilor sigur că apare un număr uriaș de cazuri de pacienți susceptibili de a fi infectați. Se scanează radiografia pacientului și se compară cu niște radiografii martor. Acest lucru permite filtrarea acestor numeroși pacienți și a se pune un diagnostic precoce chiar și în cazul sceening-urilor populaționale mari.
