Fibromialgia este o afecţiune complexă, cronică, frecventă, caracterizată prin durere generalizată şi provocată de presiunea exercitată pe punctele specifice, durerea fiind prezentă la nivelul părţilor moi periarticular, asociată cu o varietate de alte simptome.
Fibromialgia afectează preponderent femeile cu vârste cuprinse între 35 şi 55 de ani, cu o prevalenţă în populaţia generală de 2-4%. Există şi cazuri de afectare la copii şi adolescenţi, acei copii cu "dureri de creştere" fiind candidaţi la fibromialgie.
Patogenia este necunoscută, existând mai multe ipoteze: neuroendocrină (hiperactivitate simpatică, scăderea serotoninei); co-infecţiile (parvovirusul, virusul hepatitei C, borrelia burgdorferi) şi metabolică.
Fibromialgia poate fi primară sau secundară, asociată cu alte afecţiuni (poliartrita reumatoidă, lupus eritematos sistemic, boala artrozică, depresie, hipotiroidie).
Debutul afecţiunii poate fi declanşat de factori de mediu (aer rece, lumină puternică), factori fizici (traumatisme), factori emoţionali, administrarea de glucocorticoizi.
Diagnosticul pozitiv se face pe baza criteriilor de diagnostic OMS.
1. Durere difuză cronică, cu durata de peste 3 luni, care afectează coloana vertebrală, membrele superioare şi inferioare bilateral
2. Prezenţa durerii la palpare în 11 din cele 18 puncte dureroase specifice, care reprezintă zone bine delimitate cu topografie simetrică, localizate la nivelul muşchilor sau inserţiei muşchilor, ligamentelor, tendoanelor, localizarea anatomică a acestora fiind:
- occipital bilateral, la inserţia muşchiului suboccipital
- cervical inferior bilateral, la nivelul spaţiilor intervertebrale C5- C6
- la jumătatea marginii superioare a trapezului bilateral
- la nivelul articulaţiei condrocostale a II-a bilateral
- la 2 cm distal de epicondilul extern bilateral
- în cadranul fesier superoextern bilateral
- posterior de marele trohanter bilateral
- în paniculul adipos medial al genunchiului bilateral
Presiunea digitală exercitată la nivelul acestor zone, cu o forţă de aproximativ 4 kilograme (cât se albeşte unghia) determină o durere importantă, strict localizată şi nereproductibilă.
3. Absenţa modificărilor radiologice şi paraclinice
Examenul fizic şi investigaţiile paraclinice nu evidenţiază inflamaţie sau degenerare articulară, osoasă sau de ţesut moale periarticular, decât dacă este asociată cu o altă afecţiune.
Adesea prezente, asociate fibromialgiei pot fi următoarele simptome: redoare matinală difuză, oboseală cronică ce poate varia în intensitate de la uşoară la extremă, cefalee, uneori cu caracter migrenos, tulburări de somn, depresie, tulburări de memorie, concentrare, dispoziţie, manifestări de colon iritabil, parestezii, acuze genito-urinare, fenomene Raynaud-like.
Diagnosticul diferenţial se face cu boli de ţesut conjunctiv, spondilartropatii seronegative, boli endocrine, afecţiuni psihiatrice funcţionale sau organice. De asemenea, nu trebuie confundate punctele dureroase specifice fibromialgiei cu punctele trigger din sindromul miofascial, acestea din urmă fiind arii de sensibilitate în masa musculară, a căror palpare determină durere referită pe fascia musculară la pacienţi fără depresie, fatigabilitate, durerea nefiind generalizată, ci limitată la câţiva muşchi.
Tratamentul trebuie să atingă următoarele obiective: ameliorarea durerii, recondiţionarea fizică prin exerciţiul adecvat, îndepărtarea factorilor favorizanţi, îmbunătăţirea calităţii somnului, asigurarea unui suport psihologic şi reintegrarea socioprofesională. Pacientul trebuie convins de benignitatea şi lipsa de evoluţie a bolii. Ca diversele forme de teraperie pot fi utile pe parcursul exacerbărilor, dar nu determină modificări de durată ale condiţiei sale. Metodele terapeutice pot fi farmacologice şi nonfarmacologice.
Tratamentul farmacologic constă în administrarea de:
- analgetice simple (paracetamol) şi/sau Tramadol dovedindu-şi eficienţa în reducerea durerii, fiind bine tolerate;
- antiinflamatoarele nesterodiene şi miorelaxantele;
- antidepresivele triciclice, mai ales Amitriptilina 25-50 mg şi Cyclobenzaprina 10-30 mg, s-au dovedit eficiente pentru calitatea somnului, dar nu şi pentru punctele dureroase;
- rezultate foarte bune oferă şi combinaţia de antidepresive cu inhibitori selectivi ai receptorilor serotoninei de tipul Fluoxetine 20 mg;
- inhibitori ai recăpătarii serotoninei şi norepinefrinei de tipul de Duloxetine sau Milnacipran s-au dovedit eficienţi singuri sau asociaţi anticonvulsivantelor de tipul Pregabalin, reducând severitatea durerii şi ameliorând oboseala şi somnul.
Tratamentul nonfarmacologic constă, în primul rând, în educarea şi informarea pacientului, de asemenea, dovedindu-se eficiente:
- recondiţionarea fizică prin exerciţiul fizic aerob (mers, înot, ciclism) şi prin exerciţii de stretching muscular, care trebuie efectuate zilnic progresiv, crescând în durată şi intensitate;
- terapia cognitiv-comportamentală, prin scăderea în greutate, stil de viaţă sănătos, evitarea fumatului şi a excesului de cafea, program ordonat de somn;
- fizioterapie antialgică: masaj sedativ profund, ultrasunete, laser cu joasă putere, termoterapie (parafină urmată de masaj şi crioterapie locală), hidrotermoterapie;
- infiltraţiile locale cu anestezice în punctele dureroase specifice nu s-au dovedit eficiente.
În concluzie, fibromialgia este o suferinţă cronică, frecventă şi subdiagnosticată cu modalităţi terapeutice limitate, fiind indicat ca la îngrijirea pacientului să participe atât reumatologul cât şi fiziokinetoterapeutul şi psihiatrul.
maria lungu
ma numesc maria am fost diagnosticata in 2011 cu fibriomialgia am incercat multe tratamente cu antidepresive nu raspunde situatia mea e din ce mai rau dureri mari imobilizatie nu mai pot munci nu am nici o resursa de venit am 21 de ani munca stau in ploiesti cu fiica mea dar apartin de bucuresti ce sfaturi imi dati va multumesc
March 16, 2013, 11:37 a.m.