Adrian Nicolau Dr.
Cancerul înseamnă, înainte de toate, una dintre cele mai stresante probleme de sănătate, deoarece, dacă este diagnosticat în faze avansate, prognosticul este sumbru şi echivalează cu o condamnare la moarte.
În prezent, la cancerele descoperite precoce rata de supravieţuire s-a mărit în mod evident, iar multe au devenit curabile.
Pare de la sine înţeles că, cu cât cancerul este depistat mai precoce, cu atât prognosticul este mai bun. Însă, în ultimul an au apărut tot mai multe articole ale unor personalităţi marcante din SUA şi Europa, care arată că testele de screening (screeningul presupune depistarea cancerului la asimptomatici înaintea apariţiei semnelor clinice) în unele cancere pot să ascundă” capcane".
Astfel, se atrage atenţia asupra „supradiagnosticului, suprascreeningului şi supratratamentului” în unele cancere. Nu toate cancerele sunt la fel de periculoase Aşadar, există o stratificare în cancerele de prostată şi mamar: unele agresive şi altele mai puţin agresive, care, dacă nu ar fi descoperite cu metodele performante actuale, nu ar pune viaţa în pericol. Pacienţii cu astfel de cancere nu vor muri din cauza cancerului.
Dr. Otis Brawley de la American Cancer Society afirmă, în New York Times: "Admit că medicina americană a exagerat avantajele screeningului în anumite cancere”.
Poate că unul dintre cele mai discutate articole a apărut în JAMA 2009; 302:1685-1692, scris de personalităţi marcante ale oncologiei americane - Dr. L. Esserman, Y. Shieh, I.Thomson. Acest articol a avut un ecou deosebit în media: ABC News, NBC, CNN etc.
Ce propun autorii: regândirea strategiei de screening în cancerul de prostată şi mamar deoarece metodele actuale nu au dus la o reducere a mortalităţii în aceste două boli. Cu alte cuvinte, dacă screeningul ar fi fost eficient, atunci rata mortalităţii ar fi mai mică, deoarece s-ar fi depistat cancere în faze incipiente şi curabile. Dar, ce s-a întâmplat?
Strategia actuală de screening a dus la creşterea numărului de cancere ”low risk" depistate şi tratate fără a influenţa numărul de cancere „agresive” de prostată şi mamar! Cu alte cuvinte, se depistează şi se tratează agresiv cancere care nu pun în pericol viaţa, în schimb tratamentul lor are numeroase şi foarte severe efecte adverse, ca să nu mai vorbim de efectul devastator psihologic: „am cancer”.
Controversa privind PSA:
Se estimează în articol că, din 1985 până în prezent, numai în SUA s-au „supratratat” mai mult de 1 milion de pacienţi pentru cancer de prostată! Un studiu efectuat pe 76.000 de bărbaţi, în SUA, anul trecut, arată că doi din cinci pacienţi diagnosticaţi cu cancer prostatic aveau tumori cu rată mică de creştere care nu puneau viaţa în pericol, însă tratamentul antineoplazic are numeroase efecte secundare severe.
Un alt studiu, din Europa, pe 162 000 de bărbaţi testaţi mai putin „agresiv” decât cei din SUA, respectiv un PSA la 4 ani versus bărbaţi care nu au facut testul, au rezultat 7 decese mai puţin la 10 000 de pacienţi testaţi decât în lotul martor. 48 de bărbaţi au efectuat un tratament antineoplazic cu efecte secundare uneori devastatoare pentru a salva o viaţă!
În privinţa cancerului mamar:
Majoritatea ghidurilor au urcat începerea vârstei de screening prin mamografie de la 40 ani la 50 de ani. Depistarea unei formaţiuni care necesită biopsie arată că, în SUA, dintr-un milion de biopsii efectuate anual, 75% sunt alarme false! Este greu de evaluat impactul psihologic al acestor alarme false. De asemenea, un studiu publicat în ”Journal of the National Cancer Institute” arată că 25% dintre tumorile mamare sunt „supraevaluate”.
Da, mamografiile pot salva vieţi, dar cu ce preţ ?
Autorii accentuează faptul că trebuie făcute 838 de mamografii unor femei între 50 şi 70 de ani timp de 6 ani pentru a preveni un deces. Dar acest caz salvat este plătit de „ mamografii de screening, sute de biopsii, multe cancere tratate agresiv cu reacţii adverse extrem de neplăcute”.
Pe de altă parte, dacă apare pe mamografie o nouă formaţiune, dacă apar noi simptome: NU LE IGNORAŢI !
Ce se propune ? Un plan în 4 puncte:
1. markeri mult mai semnificativi, care să diferenţieze cancerele ”low risk" de cele cu risc vital. Supravieţuirea la 5 ani la cancerele de prostată cu risc mic e de 99 % FĂRĂ TRATAMENT!
2. Nr. de cancere cu risc mic tratate trebuie scăzut. Există deja metode de diferenţiere în acest sens. Astfel, pentru cancerul de prostată: riscul mic şi supravegherea activă daca: PSA<=10, T stage <=2, Gleason score <=3+3=6/10
Cancerele mamare cu risc mic să nu mai fie numite cancere – astfel, pentru DCIS (carcinom mamar în situ) să fie numite IDLE” indolent lesions of epithelial origin”. De ce ? DCIS este considerată o condiţie precanceroasă. Atât timp cât celulele rămân în interiorul ductului galactofor, e considerat noninvaziv: 16% vor dezvolta cancer mamar în 10 ani!
3. Consimţământ informat pentru pacienţi: despre riscurile şi beneficiile screeningului, ale rezultatelor fals pozitive şi ale cancerelor cu risc mic. Ce este pentru o persoană prea mult pentru alta poate fi prea puţin!
4. Să se pună un accent mai mare pe prevenţie şi agenţi dovediţi anticancerigeni, ca finasteridul pentru neoplasmul de prostată şi tamoxifenul ţi raloxifenul pentru cancerul mamar.
Concluzii:
Pare foarte surprinzătoare atât pentru noi, medicii, cât şi pentru pacienţi: testarea „agresivă” nu este inofensivă la fel ca tratamentul „agresiv” în formele incipiente de cancer mamar şi prostatic.
Practic însă e foarte greu, atât pentru medic cât şi pentru pacient, să fie diagnosticat cancer şi să nu faci tratament.
"Screeningul populaţional nu e un panaceu, dar asta nu înseamnă că este inutil” Colin Begg - Memorial Sloan - Kettering Cancer Center
Este greu, în stadiul actual de cunoştinţe, de diferenţiat între cancerele care au o rată mică de creştere tumorală şi cele agresive, care sunt letale.
Este posibil să se declanşeze între două mamografii un cancer agresiv şi, de asemenea, când este diagnosticat un cancer de prostată asimptomatic, el să fie deja metastazat !
„Noi încercăm să depistăm cât mai precoce cancerul mamar şi de prostată şi să le tratăm, însă nu ne-am pus problema: oare tratăm cancere care trebuie tratate?” Dr. Otis Brawley
Pentru fiecare intervenţie medicală sunt probleme şi complicaţii, în special pentru cancer, care este o boală atât de complexă.
