Anca Grecu
Astăzi, înotul este considerat o activitate socială importantă, exprimată prin tendinţa de a învăţa copiii să înoate de la cele mai fragede vârste, pentru a-l practica apoi pe întreg parcursul vieţii. Varietatea mijloacelor, intensitatea, volumul şi complexitatea efortului sau contextul asocierii activităţilor acvatice cu factorii naturali de mediu – soare, aer, apă, – sunt aspecte legate de specificul fiecărui program de mişcare în apă, practicat în scop profilactic, terapeutic sau doar recreativ.
Astfel, activitatea acvatică este o oportunitate excelentă pentru nou-născut pentru a creşte şi a se dezvolta fizic armonios într-o perioadă când pentru el mişcarea în mediul terestru este dificilă. Mişcarea în apă este mult uşurată datorită faptului că o mare parte din greutatea corporală este preluată de apă, oferindu-i micuţului ocazia să se mişte în voie.
Primul an din viaţa unui copil reprezintă perioada cea mai accelerată din punctul de vedere al creşterii şi dezvoltării. Experienţa acvatică în primele 12 luni de viaţă este o aventură plină de descoperiri interesante, timp în care copilul face mii de experimente de mişcare şi mobilitate şi îşi îmbogăţeşte experienţa senzorială. Dezvoltându-şi din punct de vedere funcţional mobilitatea de mişcare, respiraţia îi va deveni mai profundă şi mai matură, ceea ce îl va ajuta să producă sunete, îmbunătăţind astfel comunicarea, şi să-şi dezvolte limbajul.
În activităţile acvatice musculatura corpului este solicitată complex. Un efort intens îl depune musculatura respiratorie, care asigură mişcări accelerate, în condiţiile unei presiuni sporite pe cutia toracică şi la nivel abdominal. Activitatea aparatului motric este dinamică, deoarece apa nu oferă un sprijin solid, ceea ce determină creşterea complexităţii mişcărilor.
Prin adoptarea poziţiei orizontale, se exercită influenţe pozitive asupra sistemului osteoarticular (articulaţii, ligamente, tendoane), favorizând procesele de creştere şi dezvoltare celulară. Fiziologii americani au semnalat, la copii de vârste mici care practică activităţi acvatice în mod curent, o uşoară creştere a somatotropului (STH). Acest hormon stimulează creşterea oaselor şi sinteza proteică şi, în combinaţie cu alţi hormoni hipofizari sau cu cei tiroidieni şi gonadali, intensifică creşterea în lungime a întregului corp.
Particularităţile efortului în mediul acvatic, poziţia orizontală, presiunea apei asupra cutiei toracice şi greutatea corporală scăzută sunt doar câteva elemente ce ameliorează semnificativ morfo-funcţionalitatea sistemului cardiovascular. Astfel, practicarea regulată a mişcărilor acvatice tonifică musculatura respiratorie, iar expiraţia şi inspiraţia devin profunde.
Sfidând legile gravitaţiei, copilul plasat în mediul acvatic are satisfacţia „mişcărilor uşoare”, lucru care nu se întâmplă în mediul terestru. Solicitările acvatice specifice au influenţă pozitivă şi asupra somnului.
Prin factorul termic, apa „activează termoreglarea (menţinerea constantă a temperaturii corpului).
Mişcarea acvatică ameliorează aptitudinile psihomotrice, prelucrând şi integrând prioritar parametrii spaţiali ai mişcării şi apoi pe cei temporali.
Mişcarea acvatică determină constituirea rapidă a schemei corporale şi spaţiale, în genere a propriului Eu, prin fundamentarea sensibilităţii posturale şi definirea conştiinţei sinelui. Activităţile acvatice antrenează capacităţile de echilibrare.
Legat de vârstă, procesele de captare şi de prelucrare a informaţiilor se deteriorează odată cu trecerea anilor, proporţional cu regresia proceselor fiziologice ale organismului. „O funcţie care nu este constant solicitată dispare progresiv” sau „Ceea ce nu este utilizat rugineşte”. De aceea, mişcarea acvatică este recomandată tuturor vârstelor.
În strânsă legătură cu aspectele senzorialităţii menţionate anterior, adaptarea la temperatura apei şi a aerului umed din bazin asigură ameliorarea sensibilităţii termice, iar ca urmare a practicării sistematice a înotului sistemul metabolic lucrează tot mai economic, pentru a satisface cerinţele efortului specific.
În concluzie, putem considera mişcarea acvatică o activitate multivalentă, care asigură dezvoltarea armonioasă, stimularea potenţialului de adaptare şi noi conduite acţionale tehnice sau energetice.
adina
Foarte interesant articolul ,pozele suberbe la fel cum este si clubul BabySpa .Sunt acolo instructori facuti sa lucreze cu bebelusi ,conditi speciale pentru activitatea acvatica de la varsta de 6 luni .Felicitari celor care conduc acest superb club.
May 5, 2011, 5:06 p.m.CARLA
Felicitari doamnei Anca Grecu pentru acest articol interasant pentru activitatea acvatica cu bebelusi .Am auzit numai lucruri bune despre acest club si de curand am vazut si un reportaj la Pro TV .Bebelusi erau ca niste pestisori.Noi avem 2 luni iar de la 6 luni vom fi si noi la piscina .
May 5, 2011, 5:13 p.m.ana
Am cumparat cartea dumneavoastra de la Diverta ,foarte interesanta pentru noi mamicile panicate in ceea ce priveste activitatea acvatica pentru bebelusi .Cartea se numeste BEBELUSUL TAU STIE SA INOATE
May 9, 2011, 2:32 p.m.