Redactia Saptamana Medicala
Gravitate particulară, din cauza dificultăţii de examen, a tratamentului local şi a riscului de ambliopie. Prima infecţie herpetică este, de obicei, benignă pentru ochi, recidivele fiind grave.
Două forme sunt grave d’emblée: herpesul neonatal şi sindromul Kaposi şi Juliusberg.
Tratamentul medical este principal, iar keratoplastia este discutabilă.
Infecţia mai frecventă este cu herpes simplex virus (HSV), care aparţine clasei Herpes virinae.
Schematic se disting două tipuri de HSV:
tipul I – produce atingeri în ½ superioară a corpului şi transmisia se face prin secreţii orale şi respiratorii;
tipul II – transmisie prin atingeri genitale.
Prima infecţie survine precoce la copii cu vârste între 6 luni şi 5 ani, când anticorpii materni şi-au pierdut protecţia, prima infecţie putând fi atingerea oculară.
Infecţia este unilaterală şi se poate manifesta prin:
blefarită cu vezicule mici la marginea liberă a pleoapelor;
conjunctivită foliculară cu adenopatie preauriculară + febră;
atingerea corneană este superficială, de tip dendritic.
Evoluţie spre cicatrizare - în 2 – 3 săptămâni.
atingerile stromale şi uveale sunt rare, dar foarte grave, cu sau fără vezicule pe ramura oftalmică.
Două forme clinice merită atenţia:
Herpesul neonatal – forma foarte gravă (1 caz la 7 500 naşteri), cu mortalitate şi morbiditate mare; responsabil de această formă este HSV I în 30% – 40% din cazuri, şi HSV II, în 60%– 70% din cazuri, contaminarea făcându-se cu virusul genital al mamei. Nou-născutul prezintă o adevărată septicemie virală, atingând mai ales SNC; 10% din nou-născuţi prezintă infecţie herpetică diseminată.
Ocular: conjunctivită, keratită superficială, cataractă, adesea corioretinită (manifestare foarte gravă). Corioretinita ca manifestare precoce este greu de decelat, fundul de ochi fiind greu vizibil din cauza leziunilor corneene. Se caracterizează prin prezenţa de plaje întinse albe, perivascularită şi reacţie vitreană. Evoluţia este spre cicatrizare după cca 14 săptămâni, cu atrofie şi remaniere a epiteliului. Diagnosticul diferenţial se face cu: toxoplasmoză, infecţii cu virus citomegalic, rujeolă, sifilis neonatal, rar cu TBC.
Sindromul Kaposi şi Juliusberg – este o primă infecţie la copilul purtător al unei dermatoze cronice cu erupţie veziculoasă generalizată + suprainfecţii bacteriene cu tablou general grav. Problema majoră a infecţiei herpetice oculare este recidiva; recidivele pot îmbrăca forme diferite, cele mai grave fiind formele de keratite (dendritică, în harta geografică, punctată superficială, kerato-uveale), care duc la alterarea transparenţei corneene cu ambliopie.
Tratamentul urmăreşte:
terapie fizică (ex: debridare epitelială, raclaj al celulelor epiteliale lezate) şi chimioterapie antivirală (inhibă sinteza AND viral),
limitarea fenomenelor imunitare,
o acuitate vizuală utilă.
Pe lângă tratamentul general, este important tratamentul local cu antiinflamatoare, midriatice, epitelizante, antivirale (ex: Zovirax, Acyclovir). Toate acestea sunt puţin toxice şi penetrează corneea; de asemenea, utilizarea judicioasă a cortizonului local, excepţional la prima infecţie. Keratoplastia reprezintă ultimul recurs terapeutic cu herpes rezistent la terapie şi când există risc mare de ambliopie.
