Molarul 3, cunoscut şi sub denumirea de „molar de minte”, este dintele care erupe ultimul pe arcadă, în intervalul de vârstă cuprins între 17 şi 25 de ani. De actualitate este întrebarea dacă aceşti dinţi trebuie sau nu extraşi de pe arcadă. Desi, numărul pacienţilor ce prezintă molari de minte corect erupţi este mult mai mic faţă de cei care au probleme din cauza acestor molari, nu trebuie generalizată indicaţia de extracţie.
Un molar de minte devine o problemă în situaţia în care spaţiul de pe arcadă este insuficient pentru a permite o erupţie corectă sau erupţia sa este împiedicată de gingie, os sau un alt dinte. Lipsa de spaţiu apare pentru că osul maxilar şi cel mandibular s-au micşorat în evoluţia filogenetică a omului. Regimul alimentar bazat, preponderent pe o alimentaţie moale, a declanşat această adaptare – nu mai este nevoie de un număr mare de dinţi pentru a asigura masticaţia. Molarii de minte inferiori cauzează în majoritatea situaţiilor cele mai multe probleme. Aceste probleme pot apărea instantaneu sau în cele mai nefavorabile momente. Studiile de specialitate indică, ca şi moment al extracţiei molarilor de minte ce pot cauza probleme, intervalul de vârstă 14 – 22 de ani. Tehnica este relativ simplă şi pacientul se recuperează mult mai repede la aceste vârste. O operaţie la vârsta de 20 de ani implică mult mai puţine riscuri, complicaţii, accidente sau incidente decât la vârste peste 40 de ani. De asemenea procesul de vindecare este mai lung în cazul pacienţilor peste 40 de ani.
De ce „pro” şi de ce „contra” extracţiei molarului de minte?
PRO:
- dificultatea igienizării molarilor de minte din cauza accesului dificil cu periuţa sau cu aţa dentară; datorită acestor dificultăţi de igienizare se acumulează în această zona placa bacteriană şi resturi alimentare care pot produce halena (respiraţie urât mirositoare);
- un molar de minte ce erupe pe o direcţie orizontalizată poate cauza înghesuiri dentare şi toate problemele consecutive acestei înghesuiri;
- molarii de minte incluşi sau semi-incluşi pot prezenta inlamaţii ale gingiei adiacente – pericoronarita. Simptomele acestei inflamaţii pot merge de la un disconfort dureros care se intesifică în timpul vorbirii, masticaţiei sau deglutiţiei, până la dureri şi infecţii iradiate loco-regional deloc plăcute. Aceste pericoronarite pot afecta sistemul muscular aferent cavităţii bucale declanşănd trismusul – imposibilitatea de a mai deschide gura;
- molarii de minte sunt aproape imposibil de tratat şi obturat enodontic din cauza variaţiilor mari morfologice coronare şi radiculare.
CONTRA:
Extracţia molarului de minte nu este obligatorie în situaţia în care există spaţiu pe arcadă suficient unei erupţii corecte. De asemenea, în cazul în care lipseşte un molar de minte din imediata vecinătate (molarul 2), molarul de minte poate fi luat în calcul într-un tratament ortodontic de al repoziţiona în locul molarului lipsa sau într-un tratament protetic, situaţie în care este considerat ca şi dinte stâlp al unei punţi dentare.
În numărul viitor vor fi prezentate complicaţiile erupţiei molarului de minte.
Sub poza de trecut Medic de Medicina Dentara si un numar de telefon: 0720.431.067.
